Străbătute de un nou curent ideologic care încearcă să mascheze intoleranța și ignoranța printr-o falsă gentilețe și o exagerată curtoazie, țările europene, și deci și România, au decis că este necesară, întru spiritul respectului reciproc, renunțarea la vechi cuvinte ce desemnau diverse categorii umane și înlocuirea acestora cu expresii politically correct.
Ziarele, posturile de radio și televiziune se întrec în a propune tot felul de substitutive pentru termeni considerați disprețuitori sau jignitori.
Grija de a evita acuzația de rasism sau vederi înguste este dusă la extrem iar acest fapt nu face decât să creeze confuzie în mintea vorbitorilor de limbă română.
„Operator ecologic”, „persoană cu abilități diverse” , „asistat social”, „gay” sunt doar câteva exemple din multitudinea de expresii cu care mass-media încearcă să ne obișnuiască.
Înțeleg că este un semn de civilizație însușirea unui limbaj neofensator, dar nu reușesc să înțeleg de ce s-ar simți ofensat un măturător de stradă numit măturător sau de ce s-ar simți rănit în orgoliul propriu un „gay” numit „pederast”.
Și nu înțeleg de ce s-ar simți victimă a rasismului un „țigan” numit „țigan”. Înșiși țiganii spun despre sine că se numesc „țigani”. Și nici nu s-ar putea altfel. Pentru vreo cinci sute de ani s-au numit „țigani” și, dintr-odată, sunt obligați să-și schimbe numele în rom, rrom, rromă și alte ciudățenii.
Sunt tentat să mă las transportat de firea-mi ironică și să imaginez titluri politically correct pentru opere literare sau muzicale precum Țiganiada, La țigănci, Țigăncușa, Mica țiganiadă.
Totuși scopul acestui articol nu este evidențierea ridicolului sau absurdității și inutilității unor expresii.
Scopul acestui articol este incriminarea unei expresii inventate și utilizate cu răutate excesivă de către presa românească, și anume „Căpșunar”.
Format după o schemă simplă, ca și celelalte nume de meserii (ex. strung-ar, fier-ar), termenul de „căpșunar” ar trebui să desemneze strict acel grup de persoane care își câștigă pâinea cotidiană cu recoltarea sau comercializarea fructelor de Fragaria moschata.
Dar nu ! Presa românească a decis, în ciuda tuturor regulilor unui limbaj politically correct, să înfiereze cu acest nume toate acele persoane care, dintr-un motiv sau altul, au ales să muncească prin alte țări.
Cititorii de ziare românești au ocazia să se întâlnească zilnic cu expresii de genul: „banii căpșunarilor”, „copiii căpșunarilor”, „casele căpșunarilor”, „mașinile căpșunarilor”.
Fără a ține seama de faptul că doar o mică parte dintre emigranții români sunt implicați în agricultură și deci în recoltarea căpșunilor (dar și a altor produse agricole) și fără a ține seama că majoritatea covârșitoare a emigranților sunt implicați în activități precum construcții, comerț, medicină, industrie, etc., presa românească a inventat o categorie: cea a „căpșunarilor”.
Toate ar fi fost bune și frumoase dacă acești „căpșunari” ar fi fost prezentați așa cum sunt: adică persoane care-și câștigă existența muncind cinstit și care au avut curajul sacrificiului pentru o viață mai bună. Adică nu hoți, nu proxeneți, nu prostituate, nu șarlatani.
Probabil vreun profesor universitar român emigrat sau vreun doctor, vreun inginer sau vreun profesor emigrat s-ar fi simțit „șifonat” de amestecul cu plebeii „căpșunari”.
Însă, în urma campaniei începute de anumite ziare împotriva emigranților români, „căpșunar” a devenit sinonim cu „om de nimic” .
Se vede treaba că în România presa are eficiență maximă pentru că într-un timp relativ scurt în mintea și limbajul de zi cu zi al multora și-a făcut loc înlocuirea termenului de „pribeag” cu mai noul „căpșunar”.
Cu atât mai mare mi-e tristețea și nedumerirea cu cât știu că statisticile demonstrează că este dificil de găsit în România o familie din ale cărei rânduri nu a emigrat măcar un membru.
Bravo României, presei sale și ignoranților săi ! Continuați să ironizați acele persoane care prin munca lor contribuie nu doar la bunăstarea proprie ci și a voastră. Continuați să-i ironizați pe cei care au devenit de două ori străini : în țara gazdă și în țara proprie. Continuați să vă ironizați fiii, rudele și prietenii exilați.
Dar să nu cumva să-i spuneți unui țigan, „țigan”. Puteți fi acuzați de rasism.
Moșgavrilă, de zece ani emigrant în Italia
