– Sute de țigani care-și câștigau existența cântând pe străzile din Italia urmează să sporească rândul oamenilor fără căpătâi de acasă, acolo unde nimeni nu are vreun program pentru integrarea lor în societate
Autoritățile sucevene se așteaptă ca sute de persoane din județ să fie repatriate din Italia, cei mai mulți dintre ei țigani. De aici și temerea că numărul faptelor antisociale va crește odată cu revenirea acasă a membrilor acestei etnii. Este un ou fierbinte de care toată lumea vrea să scape, preferând să asiste de la distanță la viața unei comunități, care vrem, nu vrem trăiește printre noi. Marginalizați și arătați cu degetul ori de câte ori se întâmplă vreun eveniment negativ în care sunt implicați, țiganii vor continua să fie mult timp de acum încolo o problemă spinoasă a societății. Șansele ca lucrurile să se schimbe în bine sunt practic nule, lipsa unor programe concrete de reintegrare a lor în societatea zilelor noastre făcând imposibil orice progres.
Mironu, satul care a exportat, probabil, cei mai mulți țigani dintr-o singură comunitate din cele existente în județul Suceava, se pregătește să-și primească înapoi fiii rătăcitori. Teama de viitor și nemulțumirea față de cele petrecute în Italia este subiect de discuție permanent între cei rămași acasă.
Nicolae Romulus Mailat, țiganul care a omorât-o la Roma pe italianca Giovanna Reggiana, este văzut ca un paria.
„Nici măcar nu e țigan, e ungur”, a declarat Ilie Plaiu, unul dintre țiganii din Mironu. Tocmai și-a trimis în Italia, la Foggia, băiatul, fata și ginerele.
„Dacă știam ce o să se întâmple nu-i mai lăsam să plece. Băieții s-au dus la cântat, cu acordeoanele, iar fata a mers și ea cu ei”, a explicat Ilie Plaiu scopul „vizitei” în Italia a rudelor sale.
Nici lui Măzărel Plaiu reacția autorităților italiene nu i-a căzut prea bine. Drumurile în Cizmă și viața bună de acolo vor deveni doar amintiri. Povești pe care Măzărel și ai lui nu le pot uita vreodată. „Mergeam cu copiii pe plajă și era tare bine. Aveam burțile pline, dar acum o să stăm flămânzi. În loc de Italia vom merge la Constanța să cântăm și să facem un bănuț”, s-a confesat Măzărel Plaiu.
„Valțurile” și serenadele cântate la colț de stradă în Italia se vor auzi de acum încolo doar pe ulițele din Mironu. Într-o comunitate în care aproape jumătate din cei 1.500 de oameni trăiesc de pe urma talentului nativ de muzicanți, repatrierea forțată din Peninsulă va fi o problemă majoră.
Petrică Plaiu, un alt muzicant din Mironu, o sintetizează cum știe el mai bine: „Eu cânt de la 8 ani, iar cei 8 copii ai mei cântă cu toții la instrumente. După Revoluție nu am mai fost chemați la nunți și botezuri pentru că a ieșit aparatura. Unii am mers în Italia și am câștigat un ban cinstit. Acum nu se mai poate nici acolo. Aici vom muri de foame, că Guvernul nu ne-a dat spațiu de muncă”.
Din autocarele care-i vor aduce din Italia, țiganii vor coborî direct în glodul de pe ulițele din Mironu, acolo unde toamna înmoaie asfaltul astfel încât cizmele de cauciuc sunt indispensabile.
– Ignorați până și de ai lor, țiganii din Mironu nu-și cunosc nici măcar limba
Lăsați să-și ducă viața în mizerie, țiganii din Mironu par uitați de toată lumea. Nici măcar ai lor, șefii de la județ sau de la București, nu-i prea bagă în seamă. O spun chiar ei, și recunosc că mulți nici măcar nu s-au declarat țigani la recensământ.
„Pe la noi trece cineva cel mult o dată pe an. În rest nu suntem băgați în seamă de nimeni. Le-am cerut să ne dea un sediu să avem unde ne întâlni, dar ne-am ales numai cu promisiuni. Noi suntem lingurari, dar limba țigănească nu o știm”, a fost dezvăluirea șoc a lui Gheorghe Miron, un fel de lider local al comunității.
Autoritatea sa este însă contestată de cel puțin jumătate dintre țiganii din Mironu. Aceștia îl acuză că nu a făcut nimic pentru a le ușura traiul. „El este consilier local, dar nu a vorbit cu primarul să pună balast pe ulițe. Când plouă glodul e cât casa”, s-a plâns unul dintre țigani.
De partea cealaltă, Gheorghe Miron dă din umeri și spune că mai mult nu poate. La sugestia noastră scrie câteva rânduri la adresa autorităților. „Noi țigani din Mironu vrem ajutați de autorități statului nici nu avem altă posibilitate vă rugăm să fim ajutați să nu facem prosti”, este semnalul de alarmă tras de Gheorghe Miron.
Chiar dacă a scris cam greu și cam poticnit aceste rânduri, liderul contestat al țiganilor din Mironu este o excepție, cel puțin printre cei trecuți de o anumită vârstă, pentru care tainele alfabetului sunt încă o enigmă.
– Pe jos la școală, pentru că șoferul nu vrea să-i ia cu autobuzul
Dacă pentru bătrânii satului școala este un lucru care nu-i mai ajută la nimic, copiii țiganilor merg la cursuri. Primele patru clase le fac în Mironu, în timp ce cursurile gimnaziale se predau la Valea Moldovei, la circa 2 km. Fie că este cald sau frig, trebuie să meargă pe jos. Microbuz școlar nu există, iar primarul din Valea Moldovei, Constantin Moroșanu, spune că, potrivit legii, nu putea primi în dotare un astfel de mijloc de transport pentru că distanța care trebuie parcursă de elevi nu este de minim 5 km.
„Este un autobuz care vine în fiecare dimineață de la Gura Humorului la Valea Moldovei. Am vorbit cu șoferii să-i ia și pe copiii țiganilor. Unul dintre șoferi nu vrea însă cu nici un chip să-i primească în autobuz. Voi încerca să mai am o discuție cu el și sper să-l fac să înțeleagă că e vorba de copii, care trebuie ajutați, mai ales iarna, când este foarte frig”, a declarat Constantin Moroșanu.
– Numărul celor care primesc bani în baza legii venitului minim garantat s-ar putea dubla
Repatrierea țiganilor plecați în Italia le dă fiori autorităților din Valea Moldovei. Dacă în acest moment numărul țiganilor care primesc ajutor social în baza legii venitului minim garantat este de 280, în cel mai scurt timp numărul cererilor pentru acordarea acestui drept s-ar putea dubla.
„Estimăm că va fi o adevărată avalanșă de cereri pentru acordarea venitului minim garantat. Dacă în anii trecuți o bună parte a locuitorilor din Mironu au renunțat la acest drept, preferând să plece în Italia, unde câștigau chiar și câte 1.000 de euro pe lună, acum lucrurile vor sta exact invers”, a mărturisit primarul din Valea Moldovei. Acesta recunoaște însă că acordarea venitului minim garantat nu rezolvă problemele cu care se confruntă această comunitate.
„Noi, ca și administrație locală, nu putem face foarte multe pentru ei. În lipsa unor proiecte și programe serioase nu se va schimba nimic în modul lor de viață. Totul se reduce la bani, pe care nu-i avem”, a spus Constantin Moroșanu.
Muzicanți fără oferte
Cunoscuți ca buni muzicanți, țiganii din Mironu aveau alte preocupări când s-au stabilit în zonă. Spun că sunt lingurari, numai că meseria care i-a consacrat a fost uitată de toată lumea. Ultimii meșteri au murit acum câțiva ani și odată cu ei și secretul meseriei. Acum, aproape jumătate din cei 1.500 de membrii ai comunității sunt muzicanți, chiar dacă o fac după ureche. Aproape la fiecare casă este cel puțin un instrument, de obicei acordeon, trompetă sau vioară. În trecut existau chiar mai multe formații care cântau la petreceri. Acum, nimeni nu-i mai solicită. Viitorul lor ca muzicanți este în pericol, iar dacă peste un timp se va pierde și acest obicei nimeni nu se va mira.
Foto: Sandrinio Neagu
