„Țiganii din Bucovina”

„Țiganii din Bucovina”
„La alipirea Bucovinei la Imperiul Austriei trăiau aici, după numărătoarea lui Spleny făcută la anul 1776, 534 Țigani cu șederi statornice și 242 nomadi, mai târdiu însă se urcă numărul lor la 5.000 de suflete; pentru acești Țigani puse guvernul austriac un voevod în persoana unui anumit Ivanovici, obligându-l ca să se intereseze de îmbunătățirea stării lor morale și materiale, aceasta însă aduse un folos minimal, din care causă postul unui voevod țigănesc, după moartea lui Ivanovici, nu se mai ocupă”.
„Gazeta Bucovinei”, Anul II, nr. 47, Cernăuți, Duminică 14/26 Iunie 1892.
„Argumentul hărniciei”
„Un muncitor, pe fața căruia se poate citi mulțumirea, examinează cu atenție o curea trapezoidală. În zadar. Nu-i găsește nici un cusur. Cureaua este executată bine și nu va suferi surprize cînd va fi pusă în funcțiune. Instantaneul acesta, imaginat de noi, desigur că se petrece în multe întreprinderi constructoare de mașini din țară cărora I.I.L. «23 August» din Gura Humorului le furnizează curele trapezoidale. Secția de cauciucărie de aici, care le confecționează, și-a creat un bun renume, nu numai în regiune, ci și în țară. Cert este faptul că cei care lucrează aici sînt oameni harnici. Am dedus-o din strădania lor comună de a realiza cît mai mult și cît mai bine. Pentru început, privirea mi-a fost atrasă de un om cu fața și mîinile smolite, care, cățărat pe un scăunel, privea atent mașina zgomotoasă din fața lui. Nu-i păsa nici de mirosul de cauciuc, nici de zgomotul asurzitor al mașinii. Avea o singură grijă: cauciucul natural, amestecat cu substanțe chimice, să fie de cea mai bună calitate, mai cu seamă că de aceasta depindea, în bună parte, calitatea produsului finit”.
„Zori noi”, Anul XVIII, nr.5135, Suceava, Marți 16 iunie 1964.
„Brigada forestieră”
„Calea ferată forestieră însoțește șoseaua pînă la poalele muntelui ce se ridică semeț în fața noastră.
Acolo sus, în inima pădurii, se află împrăștiați oamenii brigăzii forestiere. Un drumușor de acces, terminat nu de mult, urcă anevoie pe panta înclinată a muntelui pînă la un luminiș unde stive de lemn sortat de oamenii din brigadă așteaptă să fie transportate cu autoremorcile în vale. Țiuitul drujbei, trosnetul din încheieturi a arborilor, pocnetul topoarelor care cepuiesc și cojesc, geamătul autoremorcilor care transportă lemnul pe drumul de acces croit prin pădure, toate se îmbină cu strigătele corhănitorilor și fasonatorilor. Nu este de loc ușor să lucrezi aici, la transportatul lemnului pe un drum atît de îngust și prăpăstios. Pe calea ferată forestieră, lemnul doborît de mîinile acestor oameni harnici călătorește spre dimensiunile lui viitoare pe care le va primi la combinatul de celuloză din lunca Sucevei sau în alte colțuri ale țării”.
„Zori noi”, Anul XVIII, nr. 5138, Suceava, Vineri 19 iunie 1964.