Cred că ar trebui foarte mult săpat în urmă pentru a identifica un turneu de Grand Slam mai echilibrat, masculin + feminin, decât acesta din ianuarie 2026 de la Australian Open… La masculin, un singur favorit a lipsit din primii 8, adică din sferturile proiectate. Iar acela a fost Auger-Aliassime, accidentat şi retras în turul 1! La feminin nu a fost chiar aşa drastic, doar 6 favorite din 8, ceea ce oricum înseamnă enorm, aproape că nu mai vorbim de concurență la modul clasic. Între timp s-a făcut şi mai mare curățenie pe fabloul feminin, adică orice era „inferior” a căzut (vezi Sabalenka cu Jovic), dar şi cu contrareplica Svitolinei, care a învins-o într-o oră pe Gauff.
Tot marți Zverev l-a redimensionat pe intrusul Tien (mai e mult până departe!), în timp ce Alcaraz l-a jucat în foi de viță pe laboriosul De Minaur, fapt care mi-a inspirat titlul articolului de față. Cum ar veni, în meciul cu De Minaur, Alcaraz a interpretat un tenis „la minor” sau unul „laminor”?
Ideea e că oricine a manifestat un tenis de luat ín seamă până la confruntarea cu corifeii actuali s-a topit tanan la proba de foc. Să fie astăzi şi cazul lui Musetti versus Djokovic, respectiv Shelton versus Sinner? Este clar că challengerii şi-au ridicat nivelul, totuşi baza rezistă. Vom ajunge oare la situația rarissimă în care primii patru favoriți îşi dispută semifinalele? Dacă la feminin Svitolina a spulberat efectiv ierarhia, la masculin pare mai greu de contestat respectiva ierarhie. Astăzi este şansa lui Shelton şi Musetti, dar oare noi, spectatorii, ne-o dorim? Eu unul aş răspunde pozitiv în cazul ambilor, căci o singură surpriză ar dezechilibra semifinala.