Tehnologie sau ciclopi

Și eu urmăresc câteodată, când cred că merită, diverse evenimente sportive în paralel, deci mă încadrez în profilul acestei rubrici. Miercuri fotbal plus rugby, sâmbătă fotbal plus baschet. Iar acum o săptămână, US Open fără concurență. Dar de ce amintesc eu abia acum de lucrurile astea? Fiindcă de fiecare dată am văzut la celelalte sporturi, fără a fi neapărat ceva nou, lucruri pe care mi-ar plăcea să le văd și pe terenul de fotbal. Am mai scris despre asta, dar mă întorc mereu precum asasinul la locul faptei. Pornesc de la faptul că dinamoviștii s-au plâns de arbitrajul de la Iași în două faze importante (gazdele n-au tăcut nici ele și au acuzat trendul din repriza a doua, când poate că Augustus Constantin fluiera în compensație). Continui cu o remarcă, aparent resemnată, dar, având în vedere personajul, parcă și un pic ironică. Ea îi aparține lui Mourinho, care a spus după nulul lui Chelsea din ultima etapă că din păcate tehnologia nu ne poate ajuta în fazele controversate. Se referea la golul anulat lui Kalou pentru motiv de ofsaid. Nu-mi propun acum să disec fazele, pentru asta e mai indicat creatorul procesului și recursului etapei, ci să fac analogii concrete cu celelalte sporturi, pomenite la început.
La rugby, toți au așteptat calmi pe gazon decizia celui de-al patrulea arbitru, care analiza în fața unui monitor dacă un jucător italian călcase sau nu tușa înainte de a marca un eseu. Verdict: crimă, vorba vine, iar eseul a fost anulat. Știu că adversarii introducerii acestei alternative în fotbal pledează pentru continuitatea jocului, dar să privim și către tenis. La US Open, jucătorii aveau dreptul să apeleze “challenge”, adică la reluare simulată pe calculator, însă numai de două ori pe set. În finală, Federer a cerut ajutorul tehnologiei cu succes, reușind să întoarcă decizii eronate ale arbitrilor. La un moment dat, mingea a căzut atât de aproape de tușă încât chiar și la simulare era tangentă la minge! A fost nevoie să se dubleze zoom-ul obișnuit și a apărut o delimitare infinitezimală. Imediat mi-a venit în minte formularea aceea cu mingea care trebuie să depășească linia porții cu întreaga circumferință pentru a fi gol. Ce om ar putea vedea clar mingea într-o astfel situație, mai ales că la fotbal aceasta ar putea avea o traiectorie exclusiv aeriană?! Atunci de ce n-ar exista măcar o asemenea posibilitate pe repriză și la fotbal?! Un ofsaid (ne)acordat sau un gol (in)validat la timp ne-ar scuti de tonele de scandal ulterioare. Arbitrii au și ei limite firești, nu sunt ciclopi.
O altă chestie interesantă, chiar dacă nu majoră, ar fi eliminarea parțială, ca la rugby, dar atunci ar fi nevoie și de timp efectiv de joc, ca la baschet. Măcar ultimele 10 minute să se joace efectiv! N-am mai vedea fotbaliști care se tăvălesc ca la plajă, pe toate părțile…
Nu știu cât va mai rămâne fotbalul încremenit în proiect, problemele sale se știu și se pot remedia, că doar nu vorbim de alchimie: greșelile de arbitraj, violența și tragerea de timp cu mijloace nesportive.