Teașcă… apicultor!

Lucrând zilele acestea la reeditarea cărții lui Mircea Lucescu „Mirajul gazonului”, care va reapare la Iași după 40 de ani, cu pagini și ilustrații noi (urmând a se lansa în Sala Primăriei și-n prezența autorului la 2 decembrie a.c.), am regăsit un faimos carnet pe care „Nea Titi” Teașcă, unul dintre personajele cărții lui Lucescu, l-a uitat printre șpalturile editurii. Avea să se publice ici-colo, fragmentat și „tuns” cu osârdie, fiindcă pe atunci nu se cuvenea ca tribuna să afle prea multe despre „băieții noștri” așteptați de toată nația să aducă stropul așteptat de bucurie fotbalistică. Cartea lui Teașcă, „Ce rău v-am făcut?”, i-am tipărit-o cândva la „Junimea”. Nea Titi nara cursiv, colorat și aproape acceptabil gramatical. De-ar fi să emitem vreun reproș târziu, ar fi fost doar unul: „piticul” considera că, totdeauna, dreptatea îi aparține și că nimeni în afara persoanei dumisale n-ar avea acces la adevăr și drept la opinie.
Performanțele și, mai ales, contraperformanțe ale antrenorului cu fes sunt în amănunt cunoscute pasionaților de fotbal: totdeauna (zicea el) inspirația i-a determinat victoriile, iar ostilitatea întregii lumi, înfrângerile. În procesul definitivării cărții, ne-am exprimat temerea că anumite liste prea exacte cuprinzând păcate ale jucătorilor lui Teașcă ar fi îndoielnice tocmai datorită excesului de exactitate. Isprăvi petrecându-se, ehei, cu 14-15 ani în urmă? Păi, Nea Titi, chiar țineai matale minte că, la 7 decembrie 1961, Pârcălab s-a întors „avariat”, la ora 3,15, de la barul „Melody” și că, la 23 ianuarie 1962, ora 17, Varga se afla căzut sub masă la restaurantul „Universității”? Drept răspuns, Teașcă mi-a adus și arătat o veche agendă jerpelită, cu titulatura „Carnetul apicultorului” (?), în care-și notase, cu rigoare și năduf, amănunte relevante pentru „viața sportivă” a fotbaliștilor de la „Dinamo”.
În carte, însemnările cu pricina le-am mai periat, le-am mai domolit… Dincolo de oarece haz, ditamai răbojul păcatelor (ce ocupă prima jumătate a carnetului) vine, peste atâția ani, să arate cât de naivi eram în suferința noastră prilejuită de degringolada cronică de atunci a fotbalului românesc și cât de tare îi durea în cot pe unii jucători de soarta clubului ce-l slujeau.
Îmi place să cred că, în zilele noastre, condiția sportivului nu mai îngăduie astfel de inacceptabile „ieșiri din decor”. De altfel, se vede simplu, din rezultate: nu toate formidabile, dar, oricum, altceva. „Catalogul păcatelor” din „Carnetul apicultorului” merită făcut public, evident, cu introducerea „a fost odată ca niciodată”.
Transcriu, adăugând și pasajele sărite în carte: 7.XII.1961 – Pârcălab a fost la barul „Melody” până la orele 3,30 dimineața. Duhnea ca un butoi. A cerut să nu facă antrenament fiindcă e… constipat!; 10.XII – Pârcălab și Uțu rămân să închidă barul „Melody” la orele 3 și jumătate. A fost și Eftimie cu ei (…) și-au luat noi și ferme… angajamente; 11.XII – Eftimie îmi cere permisiunea să întârzie în oraș, cu soția, până la ora 11. Îi admit chiar până la 12. La 3 dimineața, fără soție, dar cu două gagici, era la barul „Melody”. David i-a ținut companie; 22.XII – la ora 7, adunare pentru a se pleca la Tirana. Pârcălab vine direct de la barul „Melody”, cu ochii scoși și abia vorbind. Piți Varga nu a venit la antrenament. La controlul făcut seara, acasă, n-a fost găsit; 23.I.1962 – Varga se dovedește că, pe la orele 17, era căzut sub masă la restaurantul „Universității”; 6.II – Ene II, în noaptea precedentă (noaptea meciului, n.n.) era văzut pe la orele 2, înghesuit de pahare și de gagici, la restaurantul „Cina”; 26.II – Ivan, Uțu, Eftimie, după reîntoarcerea echipei de la meciul din Galați, s-au oprit la un restaurant și n-au plecat decât a doua zi, când trebuia aranjat localul… etc., etc.
Pe vremea aceea, însoțind echipele la meciurile din străinătate, sufeream amarnic văzând că, în avionul de întoarcere, fotbaliștii noștri bătuți măr (0-6 în Spania, 1-7 în Elveția…) făceau tot soiul de poante și năzdrăvănii, jucau cu avânt șeptic și-și inventariau public trofeele achiziționate prin magazinele Europei. Credeam că o să se scufunde pământul cu noi la reîntâlnirea cu Aeroportul Băneasa. Aș! Naivitate puștească! Uneori, excesul de generoasă dăruire acordată prin grația tribunei mai mult strică decât drege. O demonstrează și „Carnetul apicultorului”.