Se știe că cea mai bună ciosvîrtă trebuie păstrată la urmă, dar iată că socotelile cu fotbalul pe anul ăsta le va încheia Cupa UEFA. Pînă la urmă pentru noi chiar se verifică teoria, fiindcă la Liga Campionilor ne uitam aproape ca la teatru (mai e și muzica aia ridicătoare la cer pentru unii mai sensibiloși, juri că e concert din muzică de Maybach), în timp ce Cupa UEFA e mai populară, dar unii preferă strapontina unei loje. Plus că mai ai și prilejul să strivești o vorbă de duh printre dinți cînd nu le iese jocul “alor noștri”. Formulare greșită, dar consacrată. Drept e că anul ăsta n-am prea avut motive de stres cu ai noștri, s-a făcut snopul de puncte de nu se vede nici Victoraș Iacob dintr-însul. Doar dinamoviștii își mai întorc buzunarele pe dos pentru a-i stimula, chipurile, pe bulgari. Mai bine ar sta ca lumea în ghetele alea în care au primit cadou locul întîi ca o pară mălăiață. Și să-și ia și bicicletele la Marseille, că doar se joacă pe Velodrome.
Pînă atunci s-a tras linie în Liga Campionilor și uite că iarna e aproape ca vara. Adică rămîne cum am vorbit astă vară, cînd ziceam că volumele sunt făcute pentru grangurii cei mari (am scris volume în loc de cărți pentru a evita cacofonia!). Evident, există și excepția Manchester care confirmă regula, că doar n-am veleitățile oracolului de la Bălcești. Și Milanul a trecut prin oarece furci caudine, dovadă reacția de final a lui Gattuso, care s-a apucat să-și răcnească fericirea în obrazul unui adversar care-l privea relativ amuzat.
Revenind într-o doară la ce ne doare, la București nu se va juca nici un joc de Cupa UEFA, jucătorii capitaliști (adică din capitală) plecînd de timpuriu la colindat pe la case mai mari din Germania și Franța. Unii cu “Steaua sus răsare”, alții cu “Aho, aho, copii și tați”, iar ceilalți cu “Ne dați ori nu ne dați, ne dați?”…
