Încăpățânat mai este neamul din care facem parte; încăpățânat și cu o predilecție aparte pentru a încălca legile. Iar acum, bucuria lui: pe lângă legile naționale, s-a ivit pleașca de-a le strivi sub talpă și pe cele continentale. Și ce dacă regulile stricte ale comunității europene, rostite de domnii pedagogi de la catedra Bruxelles-ului, prevăd sacrificarea porcului conform unei teorii clare, având ca punct de rezistență anestezia animalului? Și ce dacă suntem amenințați cu scăderea notei la purtare? Ia nu ne mai osteniți cu Brucselul ăsta crescut la pension! Ei cu Brucselul, noi cu purcelul! Adă țuica și iataganul, bade Vasile, că noi tot cum știm de-o mie de ani o să-i facem purcelului felul! Dacă în apetitul pentru ignorarea legilor nu mai este vreo surpriză, mă miră totuși lipsa de compasiune față de porc, ale cărui suferințe la sacrificare îți ridică părul de pe brațe și de pe cap. Datorăm mai mult respect porcului, care rămâne totuși principalul animal de companie al românului, chiar dacă pe o perioadă relativ scurtă, de numai un an. Nu-mi pot explica totuși cum de corul sinistru de guițături, care te cutremură în zilele de crimă organizată porcină, nu mișcă nici un atom din mila românului.
O apărătoare a barbariei strămoșești de ucidere a porcului se arată și fosta consilieră prezi, actuală parlamentăriță, Nuți Udrea, care a asistat personal la o astfel de mătrășire, anul trecut cam pe vremea asta. Tare i-a mai plăcut ei toată execuția, martorii spunând că a avut chiar un orgasm greu mascat; iar în timpul postludiului, la un șorici dublu, și-a exprimat regretul că Brucselul ne strică orânduiala, cu anesteziile lui neavenite.
Nu știu cum, dar de câte ori o aud pe blonda prezi Nuți, mă duce gândul la înțelepciunea aia: „Dacă tac, poate că par proastă. Dacă deschid gura, înlătur orice dubiu.” Tare n-are noroc în dragoste prezidentul Băsescu!
