De vreo două săptămâni încoace, mai întâi ca un zvon devenit apoi știre și la sfârșit program guvernamental, ne-a lovit vestea construirii unui număr aproape neverosimil de săli polivalente: 30 de bucăți, dintre care una urmează a fi contruită fix la Suceava. Ei, da, era și vremea să facem acest pas mic pentru om, mare pentru omenire, după ce preț de vreo 40 de ani, când ziceam „Polivalentă”, o scriam cu majusculă, fiind numai una la părinți/cum e Fecioara între sfinți” sau cam pe-acolo, că poeți suntem cu asupra de măsură.
Foarte interesantă această inițiativă, cu atât mai mult cu cât măgăoaiele vor avea, zice știrea capacități cuprinse între 5.000 și 15.000 de locuri, ceea ce înseamnă că până și cea mai mică va fi egală cu unica de până acum, Polivalenta din București. Ei bine, ce știe ea să facă? Adică la ce slujește o asemenea sală? Din câte știu eu, polivalența ei este mai degrabă o bivalență, adică în ea se desfășoară două genuri de manifestări: competiții sportive și concerte. Faptul că nu există în România suficiente săli ne-a privat de-a lungul timpului de organizarea unor competiții importante și ne-a pus și în situații măcar bizare: amintiți-vă doar de finala Champions’ League la handbal feminin de anul trecut când, neavând o sală proprie care să atingă standardele cerute de Federația Internațională, Oltchim Râmnicu Vâlcea a ajuns să joace tocmai la București, în Polivalenta aia. Unica. Dar și… fără suporteri!! Asta, deoarece biletele se vânduseră, toate, la București, nu și la Rm. Vâlcea. Ei, acum, că vom avea (stați liniștiți, nu suntem la New York, unde celebrul stadion Shea a fost dărâmat în 2008 și înlocuit cu City Field, construit în exact un an!) prin 2016 tot câte 3 săli la 4 județe (în medie 0,75 săli/județ!) viitorul ne atârnă în față, cum zicea un maior din unitatea mea militară. Să te ții de paranghelii și chermeze în polivalentele-astea din care Guvernul dă la tot cartierul: n-are Guță repertoriu cât să cânte la toți guțerii prin toate polivalentele virtuale ale patriei (sper însă să aibă zile cât să apuce să cânte în ele, că dacă termenul e 2016, probabil că prin 2043 le vom vedea „la roșu”) și n-are anul câte Crăciunuri ar putea acoperi Fuego și mă-sa, cu colinde din alea simțite. Cât despre competiții sportive, mai vorbim. Când orele de educație fizică din școală se vor înmulți. Deocamndată se înmulțesc doar fast food-urile.
