Țară de „huligani”

Înainte de a vorbi despre fotbal, trebuie să realizăm că acum, chiar acum, se împlinesc 25 de ani de când la Timișoara dospea Revoluția română. Mă tulbură acest sfert de veac pentru că l-am trăit conștient, la Revoluție eram elev în ultima clasă de liceu, n-aveam nici o lună de când împlinisem 18 ani. La rândul meu, m-am născut la 26 de ani după sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial, pe care l-am perceput ca pe un episod din cartea de istorie sau din nenumăratele filme și romane de război. La fel se întâmplă cu cei născuți în anii din urmă, poveștile de decembrie despre Revoluție le preced pe cele de Crăciun. Imaginea de ansamblu rămâne încă o necunoscută, indiferent dacă cineva a aprins premeditat focul, acesta s-a transformat imediat într-o vâlvătaie națională, iar adevărul e un puzzle din toate acele scântei individuale. Fiecare cu povestea lui. De aceea, nu-mi pică bine denumirea de lovitură de stat. Da, unii au știut să călărească valul, dar n-au avut nicio treabă cu geneza lui. Undeva, într-un colț de țară, erau uciși oameni, iar noi, ceilalți, aflam despre ei că erau „huligani”. Până când toată țara s-a molipsit…
Era fotbal și pe atunci, dar fotbaliștii au stat la cutie, nu-mi amintesc vreun erou. Eram calificați la Italia Novanta, steliștii fuseseră ținuți în brațe de însuși Valentin Ceaușescu, dinamoviștii erau cu generalii MAI în spate, dar altele au fost cluburile sacrificate. FC Olt și Victoria fiind desființate. Prima pentru că însemna Scorniceștiul natal al lui Ceaușescu, a doua pentru că era un test de putere al Securității, un club cu Mitică Dragomir președinte! Pot spune că, în ceea ce mă privește, desființarea Victoriei a pus capăt unei potențiale cariere sportive, eram junior legitimat de vreo doi ani, împrumutat apoi pe la diverse cluburi din diviziile inferioare. Asta nu mă împiedică să recunosc că Victoria a fost una din rușinile fotbalului românesc. Am nimerit într-un vid de fotbal, poate asemănător cu vidul de putere pe care îl invoca atunci Petre Roman. De cel politic a beneficiat cine trebuia, de cel din fotbal – Sandu și… Dragomir!