Tâlcuiri liturgice. Catapeteasma, icoana tuturor icoanelor

Atunci când intrăm într-o biserică ortodoxă privirea este orientată spre Sfântul Altar. Acesta este despărțit de naos, încăperea centrală, printr-o „icoană” care cuprinde mai multe icoane. Aceasta se numește „catapeteasmă”. Părintele Patriarh Daniel afirmă faptul că tâmpla sau catapeteasma reprezintă o „evanghelie pictată” sau „un ecran prin care noi privim spre Împărăția Cerurilor”. Parte integrantă a bisericii, iconostasul sau catapeteasma se află între altar și naos. Sfinții Părinți l-au asemănat cu hotarul dintre două lumi: cea divină și cea umană, cea veșnică și cea trecătoare [1].
Catapeteasma, numită uneori și iconostas, este denumirea care se dă acelui zid sau perete acoperit de icoane, care desparte cele două încăperi principale ale interiorului bisericilor ortodoxe, adică altarul și naosul. Este un element specific și important al locașului de cult ortodox, nu atât din punct de vedere arhitectonic, cât teologic și iconografic.
Denumirea greacă de catapeteasmă (văl, perdea), folosită și în românește alături de cea de tâmplă, este de origine biblică și amintește de perdeaua care, atât la Cortul Mărturiei, cât și la Templul iudaic din Ierusalim, despărțea Sfânta Sfintelor de Sfânta (II Regi 6, 21; Evrei 9, 3; Luca 23, 45) [2].
Catapeteasma este prevăzută cu trei uși: una la mijloc, în două canate, și alte două laterale, cu câte un canat. Cele din mijloc se numesc sfintele uși, pentru că pe ele circulă numai clericii (diaconi, preoți, ierarhi) care, în cursul sfintelor slujbe, duc în mâini obiecte sfinte (Sfintele Daruri, Sfânta Evangheli). Ușile din partea de nord și de sud se numesc laterale sau diaconești, deoarece prin ele intră și ies diaconii la ectenii, la vohoade și la alte momente din cursul slujbei prevăzute în Tipic [3].
Catapeteasma este un „tablou” care ne prezintă în sinteză iconomia și istoria mântuirii neamului. În acest sens, ea cuprinde chipurile profeților care au prorocit despre Mântuitorul Hristos și despre Maica Domnului. Un alt registru cuprinde icoanele Sfinților Apostoli care au încreștinat lumea. Urmează praznicele împărătești care ne amintesc de toate lucrurile minunate săvârșite de Domnul. În plan central se află icoana Deisis în care Mântuitorul apare ca Judecător iar Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul ca mijlocitori. Nelipsită este și icoana Cinei Celei de Taină care ajută omul să pătrundă cu mintea în Sfânta Sfintelor spre a medita permanent la jertfa Mântuitorului Hristos. Ușile împărătești au reprezentată Buna Vestire, arătând că Împăratul Cerurilor se deschide prin lucrarea Duhului Sfânt și prin consimțământul Fecioarei Maria. Ușile diaconești, cea din dreapta îl are pe Sfântul Arhanghel Mihail reprezentat cu sabie de foc, iar cea din stânga pe Sfântul Sfântul Arhanghel Gavriil reprezentat cu un crin în mână. Acesta arată un mesaj complementar: Cine păzește legea lui Dumnezeu are parte de binecuvântarea Lui.
Punctul culminant al catapetesmei îl reprezintă Sfânta Cruce, de deasupra ei. Pe aceasta este reprezentat Mântuitorul Hristos răstignit, care îmbrățișează lumea din iubire. De-a dreapta este reprezentată Maica Domnului, iar de-a stânga Sfântul Evanghelist Ioan – Apostolul iubirii.
Înțelegem din această reprezentare că orice jertfă presupune iubire, dăruire și curăție.
Catapeteasma este, deci un hotar, un semn al deosebirii care și desparte, și unește, bifurcând lumea simțită și reintegrând-o printr-o serie de corespondențe reflective, interconectate, printr-o gamă de relații mijlocite de gesturi, mișcare, limbaj și simboluri. Pune în joc, înaintea tuturor, un univers fecund de figuri de unde și în care Duhul Se dezvăluie progresiv. Fiecare semn, fiecare simbol, fiecare semnificație capătă adâncime prin despărțire, separare în două: „Litera ucide, iar duhul face viu” (II Corinteni 3, 6). Catapeteasma, precum o icoană cu două fețe, este astfel tabla de piatră a unei noi legi, înscrise pe față și pe spate; cartea tainică, scrisă pe ambele laturi, care va rămâne pecetluită până la sfârșitul veacurilor (Apocalipsa 5, 1) [4].
În concluzie, catapeteasma reprezintă un mijloc foarte important de misiune și de transmitere a cuvântului mântuitor, după cum afirmă PF. Părinte Patriarh Daniel: „Când ne uităm la iconostas vedem Împărăția lui Dumnezeu venind spre noi, ca noi să înaintăm spre Împărăția Cerurilor”.
Pr. Pavel CHIRIAC