Taina Preoției (I)

Preoția este o misiune sfântă, așezată de Mântuitorul Iisus Hristos, în vir­tutea căreia acela se învrednicește de această chemare înaltă, care își ia pe umerii săi sarcina de propovăduitor al Cuvântului lui Dumnezeu și este administrator al tainelor mântuirii.
Cei ce primesc Hirotonia, trebuie să aibă studii speciale, dar pe lângă aceștia trebuie să mai aibă și facultăți sufletești – adâncire filosofică a Sfintei Scripturi, dragoste și convingere, cunoașterea temeinică a căilor vieții.
Pregătirea și formarea unui preot este o adevărată operă. Potrivit Sfintei Scripturi, cel ce primește preoția trebuie să se transforme din om trupesc al tinereții în părinte duhovnicesc al bătrâneții, să se închine din om trupesc în înger sufletesc, să trăiască pe pământ, dar să fie cetățean al cerului, să fie sărac, dar pe mulți să-i îmbogățească.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune: Iubirea spirituală nu naște ceva pământesc. Ea vine de sus și se dă în taina Preoției.
Când Mântuitorul a trimis apostolii la propovăduire, a zis: „Iată, eu vă trimit pe voi ca pe niște oi în mijlocul lupilor; fiți dar înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii” (Mt. 10, 16)
Preotul trebuie să cunoască spiritul timpului
Preotul este obligat să cunoască viața societății în toate aspectele ei și trebuie să cunoască și spiritul timpului. Doar așa va fi capabil să îndeplinească datoriile sale, misiunea sfântă, fără a uita ce a zis Mântuitorul: „Voi sunteți sarea pământului, și dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară și călcată în picioare de oameni” (Mt. 5, 13). Apoi: „Voi sunteți lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie și o pun sub oboroc, ci în sfeșnic: și luminează tuturor celor din casă. Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, așa încât să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Mt. 5, 14-16).
Sfântul Apostol Pavel a determinat comportamentul unui propovăduitor al Cuvântului lui Dumnezeu în felul următor: Fii pildă credincioșilor: cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu credința, cu duhul și cu curățenia.
Iar Apostolul Petru îi îndeamnă pe preoți: „Păstoriți turma lui Dumnezeu, care o aveți, privegheați asupra ei nu cu sila, ci cu voie. Nu cu agoniseli urâte, ci cu osârdie. Nici ca și cum ați stăpânit peste cliruri, ci pildă făcându-vă turmei. Fiți treji și privegheați, pentru că protivnicul nostru este diavolul, care umblă mujind ca un leu, căutând pe cine să-l înghită. Sporiți în har și în cunoștință Domnului. În toate arătați-vă pilda de fapte bune. Propovăduiți Curățenia, Îngrijirea, Chibzuința, Vorbirea așezată și fără cusur, pentru ca protivnicul să fie rușinat, să nu aibă a vorbi nimica despre voi” (I Petru 5, 2, 3, 8).
Păstorii sufletești
Păstorii sufletești sunt urmași ai Cerescului Păstor și ei au misiunea de a pri­veghea turma cuvântătoare întru care Duhul Sfânt i-a pus.
Mântuitorul a voit să-și lase urmași care să-L înlocuiască când nu va mai fi personal de față și în felul acesta să I se continue opera Sa, și le spune acestora: „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit și Eu pe voi” (Ioan 20, 21). „Luați Duh Sfânt. Cărora veți ierta păcatele, vor fi iertate” (Ioan 20, 22). Iar despre auto­ritatea Sa: „Cel ce va asculta pe voi, pe Mine Mă ascultă, și cei ce se leapădă de voi, de Mine se leapădă” (Lc. 10, 16). Apoi despre prigonirile Sale: „Dacă M-au prigonit pe Mine, și pe voi vă vor prigoni” (Ioan 15, 20).
Înseninarea lumii, ridicarea ei în liniștea și frumusețea Scripturii se reazămă pe spiritul și entuziasmul preotului. El este misionarul revelației Cerului, semănătorul Cuvântului ieșit din marele foc al inimii lui Iisus.
Nu este de ajuns ca preotul să fie virtuos, pios, plin de râvnă numai în forul intim al sufletului său. El trebuie să se manifeste ca atare în fața lumii, în con­ducerea turmei sale.
(Prot. Mitr. Casian COȚAGA, parohul bisericii „Sf. Nicolai”, Dondușeni)