Taina Fecioarei se descoperă în Biserică

Nașterea Maicii Domnului a fost o îndoită taină. În primul rând, zămislirea ei din părinți sterpi și înaintați în vârstă rămâne o taină pentru orice cugetare rațională. În al doilea rând, mult mai important, prin nașterea Maicii Domnului, aceasta „avea să preschimbe întristarea Evei în bucurie și prin Ziditorul l-a îndumnezeit pe om. Iar rezultatul întrupării este unirea lui Dumnezeu cu lumea, cu întreaga creație“ (Sfântul Ioan Damaschin). Nașterea ei a vestit bucurie la toată lumea, dezlegând blestemul lumii. Cine a putut înțelege această taină atunci? Mai târziu ne-a fost dezlegată taina aceasta cu adevărat, la Buna Vestire. În parte a fost înțeleasă această taină când a ajuns la Templu și a rămas aici până la vârsta de 15 ani, petrecându-și timpul în rugăciune și citirea din Sfintele Scripturi. Se spune în Tradiție că Maica Domnului atunci când citea cartea lui Isaia se oprea asupra textului: „Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște fiu și vor chema numele Emanuel“ (Is. 7, 14), și-și zicea „Doamne, învrednicește-mă să fiu slujnică acelei Fecioare“.
„Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei“
Tot în Sfânta Tradiție se zice că ea a stat chiar în Sfânta Sfintelor, unde putea intra arhiereul o singură dată pe an.
Taina se descoperă, chiar și pentru ea, la Buna Vestire, când îngerul Gavriil îi aduce Vestea cea Bună (Evanghelia). Îngerul o salută mai întâi: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei“, și apoi urmează vestirea: „Iată vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus. Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceasta și Sfântul care se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema… Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință. Și a zis Maria: Iată, roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău!“ (Lc. cap. 1). În acest moment, „Cuvântul trup S-a făcut și S-a sălășluit întru noi“ (In. 1, 14). Maica Domnului își arată „adâncul smereniei și supunerea necondiționată“ fără a se impune.
Zămislirea mai presus de fire și pururea fecioria Maicii Domnului sunt taine ce nu pot fi lămurite în cuvinte. Ele pot fi cel mult înțelese de o minte smerită și luminată de Duhul Sfânt. Florovsky spune că „taina Fecioarei se descoperă în Biserică, iar aceasta o vede inseparabil unită cu Fiul ei întrupat și înviat chiar și după moarte. Dar Biserica nu dogmatizează taina Fecioarei, care e taina Bisericii“.
O viață sub semnul discreției
Tot restul vieții a trăit în tăcere, dar a și vorbit atunci când a trebuit să o facă. În Evanghelii avem două astfel de exemple. Când Iisus avea 12 ani și S-a urcat la Templu și Maica Domnului L-a căutat vreo trei zile: „Fiule, de ce ne-ai făcut nouă așa? Iată, tatăl Tău și eu Te-am căutat îngrijorați“ (Lc. 2, 48). Și la nunta din Cana, când Maica Domnului a mijlocit pe lângă Fiul ei, spunându-i că „nu mai au vin“ (In. 2, 3). La intervenția ei, zice Sfântul Nicolae Cabasila, Mântuitorul intervine mai înainte de a fi vremea, arătând prin aceasta prețuirea pe care o are față de mama Sa. Maica Domnului ne-a lăsat și cel mai scurt cuvânt al său, aici la Cana: „Faceți ceea ce vă va spune El“ (In. 2, 5). Maica Domnului vrea să spună prin aceste cuvinte că El, Hristos, este Cel pe care trebuie să-L ascultăm. Prin aceasta se arată și întâietatea în cinstire.
Taină a rămas mutarea din lumea aceasta a Maicii Domnului. În iconografia ortodoxă, Maica Domnului apare ca o pruncă ce șade în brațele Fiului Său, iar Acesta se urcă cu ea la Cer. Aceasta este și învățătura Sfinților Părinți că Maica Domnului a fost înălțată la cer de Fiul ei, sau mai degrabă ei vorbesc de mutarea Maicii Domnului la Cer. Plinitu-s-a profeția lui David: „Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită și preaînfrumusețată“ (Ps. 44, 11). În podobia de la slujba Utreniei, la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, se lămurește în parte această taină a mutării Maicii Domnului la Cer: „Întru nașterea ta, zămislirea ta a fost fără sămânță, întru adormirea ta, moartea fără stricăciune…“ O mare și slăvită minune se petrece, la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, Fecioara s-a mutat la Viață, „fiind Maica Vieții“. Cum putea să fie ținută de moarte cea care s-a făcut locaș al Preasfintei Treimi?
Ne întrebăm, cine s-a mutat la viață? Unii vor spune: „Maica lui Dumnezeu“. Alții vor spune: „scara cerului pe care S-a pogorât Dumnezeu“; „luceafărul care a arătat Soarele“; „ușa cerului și rugul cel nears“; „cea care a crescut strugurele cel de taină“; „Raiul cel de taină al Ortodoxiei“. Cum ar răspunde Maica Domnului dacă am întreba-o: cine ești tu, care ai fost pusă în mormânt? Cu siguranță ni se va răspunde în chipul cel mai smerit: „Iată, roaba Domnului“.
Toată viața ei a pus-o în slujirea lui Dumnezeu Unul în Treime. I-a slujit lui Dumnezeu Tatăl ca Fiică. Ca Mamă i-a slujit Fiului, iar Duhului Sfânt i-a slujit ca Fecioară nenuntită. După mutarea sa la Cer a devenit Mamă după har și pururea rugătoare pentru fiii lui Dumnezeu.
(Pr. Dănuț-Gheorghe BENGA)