Dialog cu pr. prof. dr. Ioan Tulcan, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din Arad
Hristos este prezent în Biserică în chip adevărat, real, prin prefacerea pâinii și a vinului în Însuși Trupul și Sângele Său, în timpul Sfintei Liturghii. Prin împărtășirea euharistică, credincioșii se unesc în mod deplin cu Iisus Hristos. Despre acestea și alte înțelesuri ale Sfintei Taine a Euharistiei ne-a vorbit pr. prof. dr. Ioan Tulcan, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din Arad.
Părinte profesor, vă rugăm să ne vorbiți despre Cina cea de Taină ca moment al instituirii Tainei Sfintei Împărtășanii și ca anticipare tainică a jertfei lui Hristos de pe Golgota și a Învierii Sale, actualizate continuu în Jertfa Euharistică.
Sfânta Euharistie a fost instituită de Mântuitorul Iisus Hristos la Cina cea de Taină, ca lucrare sau Taină sfântă prin care El Însuși să fie cu noi oamenii până la sfârșitul veacurilor. Înaintea Patimilor Sale, Hristos Domnul a pregătit cea din urmă Cină cu ucenicii Săi. Sfintele Evanghelii ne relatează că Iisus Hristos, „luând pâine și binecuvântând, a frânt și dând ucenicilor a zis: Luați, mâncați, acesta este trupul Meu. Și luând paharul și mulțumind, le-a dat zicând: Beți dintru acesta toți. Că acesta este Sângele Meu al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor“ (Matei 26, 26-28; Luca 22, 19-23; Marcu 14, 22-24; Ioan 6, 53). La Cina cea de Taină, Iisus Hristos Își retrăiește, anticipat, cu ucenicii Săi, întregul drum al suferințelor, pătimirilor, jertfei, morții și Învierii Sale, pentru ca aceștia să învețe din ceea ce Domnul le-a dat ca pildă, pe de o parte, dar, în același timp, ei să știe că, după moartea și Învierea Sa, El va fi prezent cu ei în alt mod, tainic, sacramental, prin puterea Duhului Sfânt, extinzând, întărind și constituind Biserica, ca Trup al Său. În felul acesta, accesul la Hristos și la lucrarea Lui mântuitoare nu poate avea loc în mod direct altundeva decât în Biserică – Trupul Său.
Cum este prezent Hristos Domnul Cel jertfit și înviat în elementele euharistice transformate prin invocarea Sfântului Duh de către preot și comunitatea credincioșilor?
Iisus Hristos ne-a învățat că va fi prezent cu Trupul și Sângele Său prin pâinea și vinul ce se aduc în numele Lui și pentru El. Mântuitorul nu ne arată cum va fi El prezent în Euharistie, ci afirmă cu privire la pâinea pe care o oferă ucenicilor Săi: „Acesta este trupul Meu“, iar cu referire la paharul cu vin: „Acesta este sângele Meu“, adică aceste cuvinte afirmă o realitate, aceea a Persoanei Înseși a Mântuitorului, prezentă în mod real în această Taină. Deci nu este vorba de o prezență doar prin amintire, preînchipuită sau simbolică, ci de una adevărată, reală. Domnul Hristos Cel răstignit, mort, înviat și înălțat la ceruri, de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl, este prezent în Euharistie în mod real, prin prefacerea sau transformarea pâinii și a vinului, aduse de credincioși la Sfânta Liturghie, în Însuși Trupul și Sângele Său. Prin Duhul Sfânt are loc prefacerea darurilor de pâine și vin în Trupul și Sângele lui Hristos, la rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt de către episcop sau preot, adică epicleza, pe care comunitatea eclesială, adunată pentru Jertfa Euharistică, o înalță în fața tronului Celui Preaînalt, pentru a-L reactualiza pe Hristos și întreaga Lui lucrare mântuitoare în mijlocul, viața și inima Bisericii Sale.
Deci, prin epicleză sau rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt, Hristos Își reactualizează pentru fiecare generație de credincioși întreaga Sa iconomie mântuitoare, prefăcându-le darurile lor de pâine și vin în Trupul și Sângele Său.
Sfânta Euharistie este taină și jertfă
Sfânta Euharistie este deci jertfă reală și nesângeroasă a Trupului și Sângelui lui Iisus Hristos. În ce fel Sfânta Euharistie îl aduce pe om în comuniune cu Hristos Cel înviat și îi imprimă capacitatea jertfei de sine în Biserică?
Întrucât în Euharistie se actualizează întreaga lucrare de mântuire a oamenilor, ea este, în mod esențial, o jertfă adevărată: jertfa Trupului lui Hristos, Care Se dăruiește pe Sine și ca om Tatălui, într-un mod unic și suprem. Este jertfă adevărată, dar, totodată, Euharistia este și o Taină reală: taina prezenței Trupului și Sângelui lui Hristos. Prin urmare, trebuie să subliniem faptul că Sfânta Euharistie are un dublu aspect sau caracter: aspectul de Taină și aspectul de jertfă. Prin această Taină a Bisericii, credincioșii se împărtășesc în mod real și direct de Însuși Hristos și jertfa Lui mântuitoare. Astfel, prin împărtășirea euharistică credincioșii se unesc în mod deplin cu Iisus Hristos, viața lui Iisus Hristos devine viața mădularelor Trupului Său – Biserica, încât fiecare mădular al Bisericii poate să spună împreună cu Sfântul Apostol Pavel: „M-am răstignit împreună cu Hristos; și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine“ (Gal. 2, 20). Altfel spus, gândirea, simțirea și viața credincioșilor devin gândirea, simțirea și viața lui Iisus Hristos. Dar acest transfer de putere, lumină și viață de la Hristos în cei care cred în El este posibil, deoarece prin împărtășirea euharistică credincioșii primesc jertfa lui Hristos; desigur, o jertfă nesângeroasă, dar reală și eficientă. Prin împărtășire, oamenii, primind Trupul și Sângele jertfit al lui Hristos, deci eliberat de orice formă de egoism, simt și ei disponibilitatea de a se dărui continuu lui Dumnezeu și oamenilor, după pilda și din puterea jertfei lui Hristos de care aceștia se împărtășesc. În Biserică toți se află într-o stare de jertfă continuă, căci nu putem intra la Dumnezeu Tatăl, așa cum spune Sfântul Chiril al Alexandriei, decât în stare de jertfă, în care ne transpune Iisus Hristos prin faptul că ni se oferă ca jertfă reală, în Euharistie, iar noi primim jertfa Lui în mod conștient și liber, pentru a o lăsa să lucreze în viața noastră, configurând o umanitate dăruită mereu lui Dumnezeu și slujirii Lui, precum și oamenilor.
Vă rugăm să ne vorbiți despre Sfânta Euharistie ca mijloc de comuniune între Hristos și Biserică, explicând și coborârea neîncetată a lui Hristos în Biserică, izvor al unității reînnoite a Bisericii și al sfințirii credincioșilor.
În Sfânta Euharistie se concentrează, ca într-un focar, pogorârea lui Hristos Cel înălțat la ceruri în inimile oamenilor, în Biserică, prin Duhul Sfânt, și înălțarea oamenilor spre Hristos, prin eliberarea lor de variatele forme ale egoismului, care îi mențin ca într-o închisoare în limitările constrângătoare ale unei vieți superficiale și unilaterale. Însă Hristos dăruindu-Se prin Euharistie oamenilor, fiecăruia după numele său, El Se dăruiește în același timp Bisericii Sale în întregul ei. Ca atare, Taina Euharistiei și împărtășirea de ea evidențiază două aspecte fundamentale: aceasta are o dimensiune personalistă, având în vedere pe fiecare om credincios în parte, care se unește cu Hristosul euharistic, iar pe de altă parte, chiar prin aceasta ea pune în lumină dimensiunea comunitară a Euharistiei, în sensul că ea constituie, dezvoltă și întărește permanent unitatea Bisericii, ca Trup al lui Hristos. Astfel, Hristos Se unește permanent cu Biserica Sa, întărind unitatea ei prin prezența în ea a lui Hristos Cel jertfit și înviat.
Prin faptul că Hristos Se coboară mereu și mereu la oameni prin Euharistie, Acesta reîmprospătează continuu unitatea ei; dar în felul acesta, El îi sfințește pe oameni, atrăgându-i pe aceștia în starea Sa de jertfă, de dăruire permanentă lui Hristos, și unii altora, printr-o slujire jertfelnică, din puterea jertfei lui Hristos.
Prezența lui Hristos în Euharistie este sădire și cultivare a vieții celei noi în persoana credinciosului și responsabilizare a acestuia față de semeni și întreaga creație. De ce?
Prin împărtășirea de Hristos Cel înviat și înălțat la ceruri, fiecare credincios dobândește în mod real, dar și conștientizează treptat că el trăiește viața lui Hristos, de care s-a împărtășit, devenind hristofor, adică purtător de Hristos. În felul acesta, credinciosul nu mai trăiește doar pentru sine, în mod egoist și autosuficient, ci el dobândește din ce în ce mai mult conștiința că el nu-și mai aparține sieși, ci Celui de Care s-a împărtășit. Membrii Bisericii devin astfel gândirea sau mintea lui Hristos, vorbirea lui Hristos și brațele binefăcătoare ale Lui, prin care Mântuitorul lucrează în lume. În aceasta își găsește temeiul întreaga lucrare samarineană sau filantropică a Bisericii, cu alte cuvinte, astfel se ilustrează întregul umanism creștin, ancorat puternic în Iisus Hristos și în întreaga umanitate. Pe de altă parte, trebuie subliniat și faptul că nu numai omenirea este cuprinsă în această lucrare de sfințire și îndumnezeire, ci întregul cosmos sau întreaga creație, pe care Hristos a asumat-o la Întrupare și prin întreaga Sa lucrare restauratoare. Această dimensiune cosmică a mântuirii și a Bisericii este ilustrată în mod convingător în întreaga Sfântă Liturghie, care integrează în etosul ei întregul cosmos: „Ale Tale, dintru ale Tale, Ție Îți aducem de toate și pentru toate“.
Sfânta Liturghie, inima cultului divin ortodox
De ce împărtășirea cu Sfânta Euharistie este considerată o pregustare a prânzului și a bucuriei duhovnicești din Împărăția lui Dumnezeu, o arvună dată credincioșilor ca pregătire pentru învierea de obște și viața de veci?
Primind Trupul și Sângele lui Iisus Hristos prin Euharistie, ne împărtășim de Domnul Cel înviat și înălțat la ceruri, adică de Hristos Care șade de-a dreapta Tatălui, cu umanitatea noastră pe care a îndumnezeit-o, prin toate momentele importante ale vieții Sale. Umanitatea lui Hristos înălțat la cer indică finalitatea la care trebuie să ajungă fiecare om, împărtășindu-se de Trupul și Sângele îndumnezeit al lui Hristos. Domnul de Care ne împărtășim este Hristosul eshatologic, Care a depășit timpul și spațiul, transfigurându-le cu puterea dumnezeirii Sale. Cina cea de Taină actualizată în Euharistie prefigurează sau anticipează Cina Mielului lui Dumnezeu din Împărăția Sa. Ne împărtășim de El acum, pentru a anticipa darurile și bucuria deplină din Împărăția Sa. În cadrul Sfintei Liturghii ne rugăm: „Dă-ne nouă să ne împărtășim din Tine, mai cu adevărat în ziua cea neînserată a Împărăției Tale“.
Cine poate fi săvârșitorul Sfintei Euharistii? Și cine o poate primi?
Sfânta Euharistie se săvârșește în cadrul Sfintei Liturghii, aceasta fiind inima sau centrul cultului divin ortodox. Săvârșitorul Euharistiei este episcopul sau preotul Bisericii, care devine mintea, conștiința și gura Bisericii care se roagă, aflat într-o strânsă legătură de comuniune cu ea. Săvârșitorul Euharistiei se roagă împreună cu comunitatea eclesială, fiind gura care vorbește în numele ei, dar totodată el este și mesagerul lui Iisus Hristos, care împărtășește mădularelor Bisericii binecuvântarea și darurile Sale. Slujitorii Bisericii, episcopii și preoții, au chemarea, împuternicirea și darul de a săvârși Sfânta Euharistie în virtutea consacrării și trimiterii lor la slujire în numele și din puterea lui Iisus Hristos (cf. Luca 22, 19).
Care sunt cele mai importante diferențe confesionale cu privire la Taina Sfintei Împărtășanii?
Învățătura romano-catolică despre Sfânta Euharistie afirmă o prezență a lui Hristos prin transsubstanțiere, adică substanța pâinii și vinului se transformă în Trupul și Sângele Domnului, în timp ce „accidenții“ de pâine și vin rămân neschimbați. Este sesizabilă în această învățătură o anumită tendință de a raționaliza taina prezenței lui Hristos în Euharistie, tendință ce nu poate fi găsită în Evanghelii și nici în gândirea Sfinților Părinți ai Bisericii. Pe de altă parte, în lumea protestantă se poate reține o diversitate legată de modul prezenței lui Hristos în Euharistie, pornind de la prezența reală a Domnului concomitentă cu existența pâinii și a vinului, adică „în pâine, cu pâinea și sub pâine“ este prezent Hristos, așa cum afirmă M. Luther, până la o prezență pur simbolică, așa cum afirmă J. Calvin, sau virtuală, căci la împărtășire Hristos Se coboară din cer în Euharistie, comunicând celor aleși puterea de viață făcătoare a Trupului și a Sângelui Său.
În Biserica Ortodoxă există convingerea credinței că Hristos Însuși este pe deplin prezent în Euharistie fără a întreprinde eforturi raționalizante cu privire la modul prezenței Domnului cu Trupul și Sângele Său, prin prefacerea darurilor de pâine și vin, prin epicleza Bisericii. Această realitate tainică rămâne un mister pentru gândirea omenească, primindu-se doar pe calea credinței.
Cum poate fi Sfânta Împărtășanie mijloc de vindecare spirituală într-o lume secularizată?
Reținând sensul, puterea, darurile și lucrarea Tainei Euharistiei, ne putem da cu ușurință seama că ea constituie un antidot real, eficient și de neînlocuit la toate carențele, insuficiențele și relele lumii de astăzi. Lumea zisă postmodernă în care trăim este o lume ce tinde să se secularizeze din ce în ce mai mult, să ignore realitățile spirituale ale universului credinței religioase în general și ale celei creștine în special. Omul secularizat este acea ființă care dorește să facă abstracție de Dumnezeu, de Biserică, de mântuirea ca dar al lui Dumnezeu. Dar acest mod de a concepe realitatea și viața îl scufundă pe om într-o pierdere a sensului real al vieții, ce nu poate fi separat de Dumnezeu, îl individualizează, exacerbând egoismul și tot felul de patimi, ce îl sărăcesc pe om din punct de vedere sufletesc, îl izolează și îl face incapabil de o viață de reală comuniune cu semenii și cu lumea înconjurătoare. Față de acest tip de om egoist, ancorat doar în plăcerea imediată și indiferent față de semeni, Biserica afirmă cu tărie chipul lui Hristos, Omul pentru toți oamenii, de Care ei se pot împărtăși prin Tainele Bisericii, și îndeosebi prin Sfânta Împărtășanie. Prin împărtășirea euharistică omul se vindecă de angoasele sale, de patimile și de ezitările sale, în a fi împlinitor al voii lui Dumnezeu, întrucât primește în ființa sa puterea jertfei lui Hristos, eliberată de orice constrângere a păcatului. Omului secularizat, însingurat și dezorientat Biserica îi oferă comuniune, slujire și sens vieții sale, deschis spre Dumnezeu și spre semeni.
diac. George ANICULOAIE – ZIARUL LUMINA
