Casa de vacanță a meșterului cioplitor Toader Ignătescu, situată la intrarea în Păltinoasa, pe malul pârâului Bucovăț, loc în care, cu numai zece zile în urmă, s-a desfășurat cea de-a IX-a ediție a Taberei de creație a meșterilor populari inițiată de meșterul sucevean, a găzduit, pe parcursul săptămânii trecute, prima ediție a Taberei de artă naivă din arealul bucovinean, organizată de Casa Ignătescu, Asociația „Eudemos” și Revista „Galeria naivă”, singura publicație a artei naive din România.
„Activitatea creativă în grup generează o atmosferă stimulativă, în care fiecare are ceva de învățat de la ceilalți”
Tabăra de artă naivă, organizată, ca și Tabăra meșterilor populari de la Păltinoasa, cu fonduri exclusiv private, fără implicarea și susținerea unor instituții culturale bugetare, a reunit, în raiul înverzit de pe malul pârâului Bucovăț, opt participanți, care acoperă, prin zonele de proveniență, aproape întreg teritoriul țării (Moldova, Ardealul, Țara Românească și Dobrogea).
„Provocatorul”, „selecționerul” și fermentul acestei manifestări unice în Bucovina a fost ieșeanul Costel Iftinchi, sculptor, pictor, fotograf și scriitor, autorul unor lucrări de reală valoare în ceea ce privește arta naivă din România, fondatorul și redactorul-șef al Revistei „Galeria naivă”, publicație care apare în cele patru anotimpuri ale anului.
După cum am aflat de la Costel Iftinchi, o tabără de artă naivă ar fi trebuit să aibă loc în această vară la Zimnicea, dar proiectul nu s-a mai împlinit, așa că tabăra de la Păltinoasa nu este numai prima tabără de profil din Bucovina, ci și prima tabără la care a participat în acest an.
Costel Iftinchi, care, ca și ceilalți artiști participanți (cu excepția meșterului cioplitor Toader Ignătescu), a realizat lucrări de pictură naivă (una dintre lucrările sale înfățișându-i pe toți membrii colectivului lucrând în curtea Casei Ignătescu), a precizat că „activitatea creativă în grup generează o atmosferă stimulativă, în care fiecare are ceva de învățat de la ceilalți”. Ca perspectivă, următoarea acțiune asupra căreia își concentrează toată atenția este cea de-a doua ediție a Salonului Național de Artă Naivă „Policarp Vacarciuc”, eveniment organizat de Revista „Galeria naivă” și Ateneul Tătărași din Iași, care va avea loc la începutul lunii septembrie.
Calistrat Robu „continuă să plutească într-o copilărie dezinvoltă cu personajele sale anecdotice”
Chiar de la ediția de debut, în Tabăra de artă naivă de la Păltinoasa au venit creatori din eșalonul de vârf al artei naive românești. Unul dintre aceștia este ieșeanul Calistrat Robu (cu obârșia în Pufești, Vrancea, dar stabilit în tinerețe la Iași), un artist cu predilecție pentru aspectele politice și sociale ale contemporaneității, poate chiar singurul creator militant de artă naivă din România.
De câțiva ani, unul dintre personajele lucrărilor sale este Traian Băsescu, pe care-l prezintă în diverse ipostaze caricaturale. Unele dintre lucrările lui Calistrat Robu nu au primit girul expunerii sau au fost retrase din expoziții, așa cum s-a întâmplat cu cea în care Traian Băsescu apare alături de fostul premier Emil Boc (retrasă din expoziția cu tema „Albina – simbol al hărniciei”, organizată la Consiliul Județean Timiș) sau lucrările în care acesta este prezentat nud în compania Elenei Udrea, în ipostaza „Adam și Eva”.
Considerat unul dintre cei mai importanți pictori naivi din România, Calistrat Robu „se lasă purtat de fantezie – așa cum scrie artista plastică Daniela Gaftea în cuvântul introductiv al albumului intitulat „Omul – ființă trecătoare” – în pânzele sale făcându-și tot mai des loc subiecte cu un profund angajament social, dând expresie protestului său împotriva regimului”.
Lucrările sale elaborate, vii, adevărate metafore picturale, „sondează – așa cum spune Dumitru Savonea – profunzimi și tensiuni unde firul epic este mereu intersectat de accente onirice cu dimensiuni neașteptate”.
„Calistrat Robu – așa cum scria criticul de artă Radu Negru, cu care artistul și-a început relația furtunos, dar a sfârșit într-o prietenie aleasă – deși a aflat de existența lui Marc Chagall, nu se lasă influențat și continuă să plutească într-o copilărie dezinvoltă cu personajele sale anecdotice”. Una dintre lucrările sale din tabără ilustrează corabia în derivă a Uniunii Europene, încărcată cu personaje caricaturale, purtată în spinare de cine altul decât Traian Băsescu.
„Mă eliberez de orice necaz când pictez, am o lume a mea pe care încerc s-o prezint în lucrările mele”
Ana Boța, din Aiud, Alba, are o meserie dură pentru o femeie: este sculptor de catapetesme și mobilier bisericesc. Sculptează uși de altar, jilțuri și troițe din lemn de stejar, dar și din alte esențe, onorând comenzi care-i vin de pretutindeni.
Anul trecut a reușit să scoată de sub tipar un album dedicat soțului său, pictorul naiv Valentin Boța, care a trecut în veșnicie în anul 2002, cel care a fost, așa cum spune ea, „timp de 20 de ani, soț, tatăl copiilor mei, prieten, coleg și îndrumător în lumea artei”.
Valentin Boța, despre care artistul plastic și scriitorul Gheorghe Boancă scria că „a trecut ca un vânt, ca o umbră, ca un vis, dar și-a lăsat amprenta pentru totdeauna”, era, așa cum remarca Alexandru Iuga, referent artistic la Casa de Cultură Aiud, „un naiv în adevăratul sens al cuvântului, adică era simplu, curat sufletește și direct în exprimare”.
La fel este și Ana Boța, care pictează și ea spunând că pictura este pentru ea „un hobby, pentru zilele de sărbătoare”.
„Mă eliberez de orice necaz când pictez, am o lume a mea pe care încerc s-o prezint în lucrările mele”, spune ea, adăugând că nu-i place „să iasă în față” și preferă să „se piardă în grup”.
În tabăra de la Păltinoasa a pictat un tablou cu flori, un pescar (temă cu care este recunoscută în branșa pictorilor naivi) și o scenă de viață cu personaje care clevetesc pe seama altora.
Dincolo de participările sale la târgurile de meșteri, expozițiile și saloanele de artă naivă, are în plan să scoată un album personal de sculptură.
„Îmi place să pictez, mă simt bine între lucrările mele și nu-mi vine să mă despart de ele”
Maria Lupu, din Osoi, Iași, se prezintă plenar prin recentul său album intitulat „Mi-am găsit liniștea prin culoare”. A debutat ca pictor naiv în anul 2010, iar gestul a survenit momentului ieșirii sale la pensie. „Am fost – spune ea – o femeie foarte activă în viață și m-am pomenit că nu am ce să fac și credeam că voi deveni o neputincioasă”. A văzut niște tablouri cu tematică religioasă aduse de cineva din Italia și, în sinea ei, și-a spus că așa ceva ar putea să facă și ea. A făcut „un braț de schițe” cu care s-a dus la Asociația Artiștilor Plastici din Iași și, după o perioadă de șapte luni în care și-a dovedit calitățile artistice, a fost acceptată ca membru.
În anul în care a debutat la Salonul de Primăvară, a primit, la Salonul de Toamnă, Premiul I.
Maria Lupu, „pictor naiv de referință în arta românească”, așa cum remarcă artista plastică Daniela Gaftea, este „o portretistă prin excelență, o vindecătoare a sufletelor rătăcite și umilite într-o societate indiferentă și rece, unde diferențele sociale se adâncesc din ce în ce mai mult”.
De când s-a apucat de pictură spune că nu o mai doare nimic și nu-și dorește decât să picteze mai mult și mai bine.
Într-o singură iarnă a realizat nu mai puțin de 30 de portrete în manieră naivă. „Când pictez – spune ea – în jurul meu parcă nu mai este nimic”. Mărturisește că îi vine foarte greu să se despartă de lucrările sale. „Îmi place să pictez, să văd tablourile acolo, mă simt bine între lucrările mele și nu-mi vine să mă despart de ele”, spune ea.
„Am nostalgia întoarcerii în locuri pe care le-am cutreierat cu ani în urmă, a locurilor care mi-au hrănit spiritual ființa”
Valeria Tofan, acum bucureșteancă, dar de loc din satul Rânzești, comuna Fălciu, județul Vaslui, are un statut aparte. Este licențiată în arte plastice, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România, colecționară pasionată de artă și profesor coordonator al Cenaclului Național de Artă Naivă.
Drumul său artistic a fost dus-întors, de la arta naivă la arta plastică profesionistă și, cu o piruetă, înapoi la arta naivă. Criticul de artă Constantin Prut scria că Valeria Tofan „operează cu propriile sale calități cultivate printr-o dublă experiență, a studiilor academice și a unei creații spontane, libere”.
La Păltinoasa am găsit-o trebăluind în bucătărie. Era de serviciu la pregătirea masei. Pictează de la începutul anilor ’80 și primii patru, cinci ani a mers cu lunile în Delta Dunării, surprinzând aspecte inedite în arta românească (cum ar fi descărcarea șlepurilor cu marfă de către deținuți).
A strâns și o impresionantă documentație pentru monografia satului său natal, dar nu și-a dus la capăt proiectul. A întemeiat însă, în comuna Fălciu, un muzeu de artă (inaugurat la data de 20 mai 2012), dotat cu un atelier de creație și o sală cu exponate specifice pentru un muzeu rural.
Apreciată de artistul plastic și scriitorul Gheorghe Boancă drept „o ființă ce s-a dăruit trup și suflet artei naive”, Valeria Tofan continuă să se inspire din filonul satului său natal care, așa cum spune criticul de artă Alexandra Titu, este „zona experienței mirifice, care îi hrănește subiectiv întreaga creație”.
În Bucovina nu s-a aflat acum pentru prima oară, dar a venit în premieră ca pictor. „Am nostalgia întoarcerii în locuri pe care le-am cutreierat cu ani în urmă – a spus ea – a locurilor care mi-au hrănit spiritual ființa”.
În curtea Casei Ignătescu, „fiecare colțișor poate fi un subiect pentru o lucrare”
În schimb Maria Goșoiu, din Constanța, a pășit acum pentru prima dată în Bucovina și s-a declarat încântată de tot ceea ce a întâlnit aici. Începutul ei în artă a fost academic, dar a încercat treptat să se îndepărteze de convenții și să se exprime degajat și spontan.
„Lucrările mele sunt adevărate povești”, spune ea, povești pe care le-a auzit în copilăria pe care a petrecut-o la bunicii din Ialomița.
Lucrează și grafică și participă la saloane și expoziții de nivel național și coordonează un cerc de pictură pentru copii, la Casa de Cultură din Murfatlar.
La Primăria Murfatlar are o expoziție permanentă cu copiii.
Cu lucrări de artă naivă este prezentă la manifestări expoziționale atât în țară, cât și în străinătate.
A fost invitată în Franța, iar cu doi ani în urmă a participat la Expoziția de Artă Naivă de la Katowice, în Polonia.
Recent s-a întors în țară de la Trabzon, din Turcia, unde a participat la o expoziție care reunea toate genurile și tehnicile picturale.
Acum are o expoziție personală la Forumul German din Reșița, iar în luna august va expune la Cercul Militar din Constanța.
Tot în august va participa la o tabără de creație la Poiana Mărului (Caraș-Severin). În tabăra de pe malul pârâului Bucovăț și-a propus să nu abordeze subiecte care se repetă, pe care le ilustrează și alții. Inspirația i-a fost oferită chiar de curtea generoasă a Casei Ignătescu, „în care fiecare colțișor poate fi un subiect pentru o lucrare”.
„Sper ca această tabără din Bucovina să fie de bun augur pentru arta naivă din România”
Mezina grupului a fost Carla Olaru, în vârstă de 12 ani, elevă în clasa a VI-a la Școala Gimnazială Nr. 10 Suceava. Carla pictează de la vârsta de 3 ani, iar cel care a ambiționat-o să se manifeste creator este tatăl său, Daniel Olaru, care pictează cu discreție.
Carla, care are acasă câteva lucrări pe care le prețuiește („cu valoare sentimentală”), își dorește să deschidă o expoziție personală.
Tabloul la care lucra în tabără cu culori acrylice avea un subiect fantastic: două puteri aflate în luptă pentru a câștiga un suflet.
Amfitrionul taberei, meșterul popular Toader Ignătescu, a rămas fidel uneltelor sale de cioplit lemnul. Figurile pe care le sculptează, fie ele măști cu grimase satirice, fie lighioane ciudate desprinse parcă din basmele și poveștile bunicilor, veghează asupra casei de vacanță ca niște spirite ocrotitoare.
„Sper – ne-a spus el – ca această tabără din Bucovina să fie de bun augur pentru arta naivă din România și să poată fi dusă mai departe, prin alte ediții care vor urma”.
Ecourile ei vor răsuna, cu siguranță, la Salonul Național de Artă Naivă „Policarp Vacarciuc”, care va avea loc în această toamnă.
