În săptămîna în care alții se pregătesc pentru barajele mondiale, fotbalul nostru trăiește periculos un război la vîrf. Un nou episod din ciclul “Sandu și defuncții” s-a petrecut la mazilirea lui Crăciunescu. Liderul șlehtei de la FRF luptă pentru un nou mandat cu o prea mare disperare pentru a nu stîrni un alt fel de bănuieli. Prea este din cale afară îndîrjirea lui Sandu, care luptă cu orice risc împotriva tuturor, parcă pentru a-și salva pielea. N-ar fi exclusă o atare explicație, fiindcă eventuala alegere a lui Popescu la FRF ar putea să ițească niște matrapazlîcuri la care nici cu mintea nu gîndești. În mod normal, un om ca Sandu, care și-a cam făcut suma din fotbal și care oricum ar rămîne implicat în fenomen ca observator internațional, nu poate plăti un asemenea preț dacă n-ar fi în joc o miză pe măsură, ce scapă percepției exterioare.
Nașul este un tip hîrșit, dar care se cufundă tot mai mult în derizoriu. Mutarea aceea abilă cu anunțarea abdicării, dar mai la iarnă, a dezamorsat o situație ce amenința să devină explozivă. A păcălit destui, îmi aduc aminte chiar de un editorialist cu funcție ce recomanda confraților să aibă decența de a-l lăsa să-și trăiască în pace ultimele clipe la federație. Pe fondul acestei acalmii, a tras sfori și și-a pregătit terenul. Lipsit de scrupule, i-a azvîrlit din barcă pe cei care au ieșit din rînd. Pe ultimul, chiar cu strigături. Aceleași pe care Sandu le-a zvîrlit deunăzi ziariștilor, dar se vede treaba că a fost nevoie să-și pilească limba precum lupul pentru a grăi adecvat și iezilor din subordine. Reacțiile presei nu au întîrziat. Paletă largă, inclusiv din cele dure, dinte pentru dinte. Un formator de opinie “sportivă” și-a încheiat rîndurile chiar cu cuvintele Nașului, un fel de “ba pe-a mă-tii”. Iar cel mai nou cotidian sportiv, neinvadat încă de “țîțe și buci”, a ales să iasă în lume cu obrazul (adică prima pagină) pătat de înjurăturile insuficient escamotate ale vătafului de la Casa Fotbalului. În ceea ce mă privește, tot în această rubrică scriam că “a prelungi disputa în paginile unui ziar, mai ales la acest nivel coborît, reprezintă un risc imens. Dacă intri în albia porcilor, nimeni nu va mai putea distinge între alb și negru, între bine și rău.” Mai semnez o dată…
