Surori întru culori și nu numai

Am avut două finale succesive, Cupa României și Liga Europa, în care formațiile care au condus la pauză au pierdut până la urmă trofeul. Mai mult, Dinamo și Liverpool, adică perdantele surori de aceleași culori, au primit gol imediat după pauză, ceea ce le-a anulat toate sfaturile primite la vestiar. Adică n-au apucat să aplice nimic din planul A, au trecut direct la planul B, asta dacă nu cumva planul B înseamna că dacă nu merge treaba intervine antrenorul și drege busuiocul cu schimbări. Mi-a părut rău pentru Dinamo, jucătorii ei ar fi trebuit să trimită un duplicat al trofeului în Camerun, la familia lui Patrick Ekeng, nu CFR, chiar dacă și clujenii s-au oferit să facă gestul acesta. Astfel se încheie sezonul lui Dinamo, unul în care mai mereu li s-a arătat performanța sub formă de fata morgana. Rotariu a fost și psihic prea fragil, dar nu e ca și cum nu ne-am fi așteptat, mai ales în circumstanțele date. Dacă Rednic nu va accepta în continuare austeritatea lui Negoiță sau nu-l convinge să mai bage mâna în buzunar (deși, la ce datorie vedem în dreptul lui Negoiță în lista publicată de ANAF…), atunci auspiciile nu se anunță prea favorabile.
Dincolo, la finala europeană, mărturisesc că mă săturasem ca de mere acre de Sevilla, abia așteptam să-i confiște cineva abonamentul la acest trofeu. Deși astă-toamnă mă entuziasmase, după transferul lui Konoplianka și acel electrizant 4-5 cu Barcelona în Supercupa Europei (speram atunci că va călca pe urmele lui Atletico și se va implica în lupta pentru titlu!), m-am dezumflat treptat, pe măsură ce Unai Emery, actualmente lăudat de toată lumea, își construia un record negativ greu de imaginat: nicio victorie în deplasare! Nu voi înceta s-o repet și să mă crucesc în fața acestui paradox. O multicâștigătoare de Liga Europa să nu reușească semnul 2 în campionatul domestic, din 19 încercări! A reușit în schimb să surclaseze Liverpool, și cu ochii arbitrului clipind puțin, lăsându-l iarăși pe Klopp cu ochii în reflectoare, fiind a cincea finală la rând pierdută de german. Și nu mă pot opri să mă întreb cum ar fi arătat o finală între Sevilla și fosta sa echipă.