Nu știu nici sub amenințare cu pistolul la tâmplă să spun dacă Supercupa României încheie sezonul trecut sau, dimpotrivă, îl deschide pe cel nou. Oricum, ea semnalează iubitorilor de fotbal românesc că vacanța fotbaliștilor e cam pe sfârșite și că ei sunt gata să pornească vijelios în competițiile care bat la ușă: campionat, cupă națională, cupe europene. Ce mai, veselie mare care trebuie punctată cumva, iar pentru asta există, ați ghicit, Supercupa.
Ghinionul (apele curgătoare-negre, iazurile-moarte din cauza căldurii) m-a făcut să ajung acasă tocmai la timp pentru a putea urmări confruntarea dintre cele mai bune echipe „la intern”, ambele fiind angrenate și în Champions’ League. De fapt, una, că de când soarta le-a scos-o în cale uniriștilor pe ditamai Zenit Leningrad, va trebui să ne mulțumim doar cu bătăile pe care o să le ia Clujul în Liga Campionilor, rămânând ca premiu de consolare doar dubla înfrângere a Unirii în turul preliminar care e, totuși, aproape Champions’ League!
Urmărind, așadar, meciul de alaltăieri, am observat o dată în plus că e din ce în ce mai mult până departe. Și că o echipă (Unirea) care speră ca Rică Bleaga să facă la bătrânețe ceea ce n-a reușit deloc în tinerețe (adică să înscrie și el un gol…) are o gravă problemă de percepție. Fenomenul încercării de reciclare a fosilelor nu este însă monopolul Unirii. Aceeași chestie o face și Clujul, dar nu cea care a cucerit Supercupa, ci Universitatea. Adică să-l reșapeze pe domnul Niculescu. Cum care? Clau-gol. Păi de ce nu-l caută și pe Dănciulescu, să refacă legendarul enenddi, adică N&D pe limba lui Chelsea și Liverpool, despre care mă mir să aflu că nu-i caută pe ăștia și anul ăsta… ori or fi uitat traficanții de fotbaliști să ne anunțe chestia, înainte de a se ruga de alde Ț.S.K.A. Sofia și Alania ori Terek să-i ia pe 5 sezoane sau măcar 2-3 etape. Ce-am mai văzut alaltăieri? Păi. Un șut remarcabil și un autogol la fel de reușit (ba și mai și) ale unui domn venit tocmai din Olanda, plus sictirul cu care banda de executanți de penalty-uri a tratat respectivul moment decisiv. Cel mai mișto a fost când comentatorul ni l-a prezentat pe Petre Marin drept „specialist” pe problemă. Poate vă amintiți execuția… Știți ce-i nasol cu adevărat? Că Supercupa asta a arătat a playback. Iar în Champions’ League se joacă numai „live”.
