Suicidul la adolescenți (II)

Izolarea socială
Unii adolescenți suicidari sunt singuri, trăiesc sentimentul că sunt rejectați de grup, dar nu toți adolescenții suicidari sunt în mod necesar izolați de social. Mulți dintre ei au un grup de prieteni chiar dacă uneori trăiesc dificultăți relaționale cu aceștia. Totodată, ei nu sunt receptivi la susținerea pe care le-o poate oferi anturajul și uneori preferă să-și petreacă timpul singuri. Ei cred că nimeni nu le poate oferi ajutorul de care au nevoie.
În concluzie adolescentul suicidar trăiește o izolare asociată cu mari dejavantaje afective.
Caracteristici ale adolescentului aflat în situația de risc suicidar:
– Funcționare familială perturbată;
– Trăirea unor experiențe emoționale dificile, cum ar fi pierderea unei persoane apropiate sau experimentarea unor evenimente traumatizante;
– Trăirea unui suicid în cadrul familiei sale sau în rândul cercului de prieteni;
– Identificarea cu o persoană pe care a pierdut-o și în care vede un model;
– Dificultăți de identificare sexuală, homosexualitate;
– Adoptarea unor comportamente deviante: delincvență, prostituție, etc.;
– Consum de droguri, alcool, medicamente;
– Fuga de acasă, plasamente multiple în centre sau în familii substitutive;
– Una sau mai multe tentative anterioare de suicid.
Pierderea
Criza suicidară poate apărea ca urmare a unei pierderi, pierdere ce poate include nevoi nesatisfăcute percepute ca pierderea suportului, afecțiunii. Pierderea poate fi trăită de asemenea în termenii pierderii identității și a stimei de sine. Încărcătura emoțională legată de pierdere este puternică, iar reacțiile la pierdere ale adolescentului sunt intense, acesta având un control slab al furiei și al impulsivității. Atunci când pierderea și stresul se acumulează, reacția adolescentului poate fi disperată. Dacă acesta continuă să se detașeze de suportul pe care i-l poate oferi mediul său, sentimentele de disperare vor crește și el își va pierde încrederea în faptul că situația s-ar putea modifica.
Procesul suicidar
Procesul suicidar este perioada care separă momentul în care apare criza de trecerea la act. În adolescență, acest interval poate fi foarte scurt.
Această etapă este normală într-un proces de criză. Pentru rezolvarea problemei, persoana face un inventar al soluțiilor posibile. Fiecare soluție face obiectul unei evaluări pentru a vedea care este posibilitatea ca acea soluție să aducă o schimbare și care ar fi eficacitatea ei în reducerea suferinței. Unele persoane posedă o gamă largă de eventuale soluții și pot identifica strategii pentru a ieși repede din criză. Pentru alții, soluțiile sunt în număr foarte restrâns pentru că ele nu răspund nevoilor prezente. În acest stadiu, ideea sinuciderii nu este o soluție, sau prea puțin.
În căutarea soluției, o imagine bruscă, neașteptată, legată de moarte, poate apărea printre soluțiile posibile. Soluțiile care par ineficiente în reducerea intensității crizei vor fi respinse. Ideea sinuciderii apare tot mai des și este luată din ce în ce mai mult în serios, se insistă asupra ei, se elaborează avantaje ale scenariilor posibile.
Disconfortul devine din ce în ce mai greu de suportat și dorința de a scăpa de această situație se intensifică. Incapacitatea de rezolvare a crizei și sentimentul de a fi epuizat toate posibilitățile de soluționare provoacă o angoasă foarte mare. Ideea sinuciderii revine constant și cu regularitate, generând frământări și anxietate însoțite de suferință și durere.
Persoana este copleșită de disperare. Suicidul devine soluția pentru toată suferința sa. În acest stadiu se elaborează un plan precis ce conține data, ora, modul și locul. Putem uneori să observăm o remisie spontană a crizei suicidare, dintr-o dată problemele par să fi dispărut. Adolescentul se poate simți ușurat, alinat și dă semne că se simte mai bine în clipa în care suicidul reprezintă soluția definitivă, pentru că are acum un mod care îi este la îndemână de a-și opri suferința.
Adolescentul este impulsiv, instabil, emotiv
În această etapă a procesului suicidar o ruptură emoțională și un sentiment de izolare sunt adesea prezente.
Suicidul reprezintă ultima tentativă de a recăpăta controlul. Un eveniment precipitant urmează, o problemă se adaugă și determină trecerea la act.
Este important de știut că nu este niciodată prea târziu să intervenim. Ambivalența și teama legate de trecerea la act sunt prezente până în ultimul moment iar procesul poate fi oprit oricând.
Pentru adolescent, procesul suicidar poate fi scurt, uneori durează doar câteva ore.
Din punct de vedere psihologic, adolescentul este impulsiv, instabil, emotiv. Se află mereu în dezechilibru, Într-o stare de conflict. Este dornic să experimenteze înainte de a reflecta. Din aceste motive, perioada de vârstă a adolescenței este susceptibilă de a angaja comportamente suicidare. Procesul este mai rapid la a doua tentativă, mesajele sunt mai voalate iar metoda utilizată este mai violentă.
Suicidul nu se produce fără avertismente. În general, persoanele suicidare ne dau mesaje și indicii care anunță intențiile lor în scopul de a-și alerta anturajul. Acestea sunt strigăte de ajutor, urme de speranță și ele pot fi:
Semnale
– Mesaje verbale și aluzii la moarte: “ar fi mai bine să mor”, “așa n-aș mai suferi”, “voi n-o să mă mai vedeți mult timp…”, “mi-e frică să mă sinucid”, etc.;
– Amenințări cu suicidul: “vreau să mă omor”, etc.;
– Comportamente auto-mutilante, periculoase;
– Aluzii indirecte la suicid: “în curând voi avea parte de pace”, “sunt inutil”, “vreau să fac o călătorie foarte lungă”, “vă va fi mai bine fără mine”, etc.;
– Pregătiri pentru o plecare, aranjamente finale, scrisori de adio;
– Dăruirea unor obiecte care au o valoare personală foarte mare;
– Atracție bruscă pentru arme sau produse toxice;
– Tulburări ale somnului (insomnie/hipersomnie);
– Tulburări de alimentație (anorexie/bulimie);
– Lipsa de energie, agitație extremă în anumite momente;
– Incapacitatea de a resimți plăcere;
– Tristețe, plâns, descurajare;
– Indecizie, iritabilitate, furie;
– Devalorizare, slabă stimă de sine;
– Anxietate crescută;
– Pierderea interesului și a plăcerii pentru orice fel de activități;
– Retragere, căutarea solitudinii;
– Ruperea contactelor cu familia, prietenii, etc.;
– Refuzul de a comunica, absența emoțiilor;
– Absentarea de la cursuri și diminuarea randamentului școlar;
– Atracție și preocupare pentru subiectul morții, al reîncarnării;
– Schimbări în aspectul său, neglijență;
– Consum excesiv de alcool și/sau droguri, medicamente.
(Sursa: Forum de psihologie, http://www.paradigma.ro)