Suicidul la adolescenți (I)

Suicidul în rândul adolescenților este un fenomen tragic și constituie a doua cauză a mortalității tinerilor cu vârste cuprinse între 15 și 19 ani, ținând cont numai de sinuciderile declarate oficial și excluzându-le pe acelea deghizate în accidente. De ce unii tineri care au toată viața înainte devin atât de disperați ajungând până la decizia de a-și lua viața?
Suicidul în rândul adolescenților denotă prezența unei neliniști importante, este un strigăt de suferință, de disperare și de cerere de ajutor. Explicația acestui fenomen nu se poate găsi într-un factor precipitant ci în istoria tânărului, într-o viață problematică, în conflicte anterioare. Cu siguranță în viața unui tânăr care ajunge să se sinucidă a avut loc o escaladare a problemelor care au început când acesta era foarte mic, problemele au crescut și s-au acumulat odată cu trecerea anilor, iar apoi au atins un punct culminant în perioada de adolescență.
Ca o ultimă problemă ce se adaugă este cea a crizei suicidare, precizând că o criză nu este întotdeauna suicidară și că poate fi o ocazie de dezvoltare progresivă la fel cum poate degenera într-o criză suicidară.
Întrebări fără răspuns
Adolescența este o perioadă de vârsta susceptibilă de a provoca un comportament suicidar. Este necesar să înțelegem că vorbim despre o perioadă în care au loc schimbări intense în plan social, familial, fizic și afectiv. Copilăria securizantă trebuie să fie abandonată înainte ca tânărul să-și câștige un loc în lumea adulților.
Adolescentul vrea să fie autonom deși încă dependent de adulți, de părinți. Are loc o schimbare majoră în percepția de sine ce se produce datorită modificărilor corporale, tânărul se simte dezorganizat, neatractiv. La nivelul sexualității tânărul trebuie să-și definească identitatea pentru a putea stabili o relație cu cineva, lucru care îl face să trăiască o anxietate ridicată.
În plan social el parcurge un du-te vino între copilărie și viața de adult, vrem ca el să se poarte ca un adult în timp ce noi îi acordăm permisiuni și responsabiltăți ca și cum ar fi tot copil. Această mișcare are un efect reasigurator, reîntoarcerea la o baza securizantă îi oferă un răgaz pentru a-și reface forțele necesare pentru a înfrunta o lume nouă și necunoscută care este cea a adulților. Înainte de a face și el parte din această lume, va evalua, va judeca, va critica viața adulților. Maturizarea sa intelectuală îi va permite să filozofeze, să-și pună întrebări despre sensul vieții și despre locul său în aceasta lume.
Schimbările prin care trece un tânăr
Cotele emoționale ating un vârf, totul este dat peste cap: corpul, relațiile, exigențele vizavi de propria persoană. Toate aceste schimbări sunt dificile pentru tânăr.
În plan psihologic el este impulsiv, hipersensibil, suspicios, emotiv, nerăbdător, este într-un dezechilibru constant, într-o stare de conflict și trăiește sentimentul de a fi singur. Grupul de prieteni, colegi este foarte important la această vârstă. Grupul îi permite să se confrunte și să se confirme. Grupul îi dă un sentiment de apartenență și de a nu mai fi singur. Adolescentul caută popularitatea, originalitatea, dar are nevoie și de aprobarea grupului.
Astfel putem vedea că adolescența este o perioadă de schimbări mari, schimbări care sunt normale, dar care generează angoasa și anxietate în grade variate. Dacă există și alți factori de stres, aceștia pot determina tânărul să apeleze la comportamente suicidare.
Comportamentul suicidar este ales numai după ce o serie de alte comportamente au fost încercate dar au eșuat și atunci sinuciderea este percepută ca singură variantă posibilă. Tentativa de suicid a adolescentului arată dorința de schimbare, de a pune capăt unei situații în care se află. Suicidul este o constrângere și o revanșă împotriva sentimentului de neputință de a schimba o situație problematică. Obiectivul este deseori de a-și schimba viața și nu de a-i pune capăt.
Tânărul suicidar se percepe adeseori ca rău, pasiv, vinovat. El are o stimă de sine scăzută, se simte nedorit, nu a descoperit încă valoarea sa în raport cu normele sociale stabilite și cu presiunile exercitate asupra sa. El nu își găsește locul, nu are un scop, nu se implică în activități, are frecvent slabe rezultate școlare, este impulsiv, nu are loc în comunitatea sa ceea ce produce un sentiment de alienare și în consecință el nu va mai fi atras de societate, nu-și va mai dori să-și continue viața.
Factori de risc
Deși mulți factori sunt asociați cu suicidul adolescenților, problemele familiale sunt de cele mai multe ori evocate de adolescenții suicidari. Climatul familial este perturbat chiar dacă există sau nu o separare a părinților. În familiile acestor adolescenți găsim trăsături comune, ca: prezența conflictelor parentale și conjugale, abuzuri fizice sau psihice, un climat de violență, alcoolismul unuia sau al ambilor părinți, indiferența față de tânăr, lipsa de maturitate a mamei, dificultăți de comunicare sau chiar lipsa acesteia, neînțelegerea, lipsa susținerii, nerecunoașterea individualității tânărului, atitudini negative sau neglijențe ale părinților, lipsa implicării emoționale, abandonul și altele.
La nivelul controlului parental, un control excesiv poate descuraja independența și realizarea de sine. Adolescentul dominat poate să se simtă neputincios în a schimba ceea ce nu poate tolera. La polul opus, inconsistența sau lipsa controlului se traduc în indiferența părinților față de tânăr cu consecința unui sentiment de neglijare, cu apariția carențelor afective și educative, care sunt deseori specifice tinerilor suicidari.
Adolescentul poate suferi și o influență a celor din anturajul sau care au avut tentative de suicid sau chiar s-au sinucis, astfel producându-se o scădere a nivelului de inhibiție în fața gestului suicidar.
Pierderea unei persoane iubite este unul dintre evenimentele cel mai dificil de suportat, indiferent de vârstă. Majoritatea adolescenților trăiesc la un moment dat un moment dificil în relația lor de iubire. Putem observa că tinerii suicidari se angajează foarte intens în relația lor de dragoste iar ruptura, despărțirea lasă urme foarte profunde. Durerea este intensă și devine insuportabilă iar tânărul are impresia că nu-și va mai reveni, că suferința sa nu se va mai sfârși.
(Sursa: Forum de psihologie, http://www.paradigma.ro)