Sucevenii, jecmăniți cu repartitoarele

– Printr-o lege copiată după normative europene care se refereau la alte situații decât cele din România, mii de suceveni sunt obligați să își monteze repartitoare, deși acestea s-au dovedit de-a dreptul păguboase pentru unii locatari
– În cele mai multe cazuri, cei care și le-au montat plătesc pentru căldură mai mult decât cei de la paușal, mai ales dacă sunt furați de vecinii lor sau li se încarcă artificial facturile, din cauza unor probleme de care nu au fost informați
– Montarea repartitoarelor nu este recomandată nici de societatea de termoficare a Sucevei, care a propus un alt sistem de contorizare, eficient, dar ceva mai scump
Bani grei, scoși cu forța din buzunarele oamenilor. Printr-o nouă lege, intrată în vigoare de curând, aproape 10.000 de familii din Suceava sunt obligate să cotizeze la bugetul firmelor care montează repartitoare, fiindu-se impusă montarea acestora, indiferent dacă vor sau nu, ori dacă au mijloacele financiare pentru a suporta această cheltuială suplimentară.
Termenul limită până la care cele 10.000 de familii are trebui să scoată din buzunare o sumă care poate ajunge și la 10 milioane de lei vechi de fiecare, în funcție de numărul de camere și de calorifere pe care le au în locuință, este 31 iulie 2007. După acea dată, tot conform prevederilor legii, cei care nu și-au montat repartitoare ar trebui amendați, cu sume cuprinse între 5 și 10 milioane de lei vechi.
Problema e că legea respectivă este dată tocmai din timpul Guvernului Năstase, în 2004, când firmele de repartitoare abia își făcuseră intrarea pe piața românească, iar mulți habar nu aveau cum stă treaba cu acestea, ci doar auzeau reclamele prin care acestea te ajută să „plătești exact cît consumi”. Nimic mai neadevărat, pentru că repartitoarele nu măsoară absolut deloc gigacaloriile consumate, ci doar înregistrează niște unități, în funcție de temperaturile înregistrate de niște senzori, care pot fi cu ușurință păcăliți, atât în beneficiul unora, cât și în detrimentul altora.
Cu unitățile respective, în baza unui program, se fac o serie de calcule din care rezultă cât are de plătit fiecare. Tocmai de aceea întreaga lege prin care se impune montarea repartitoarelor este bazată pe o minciună, aceea că fiecare va plăti cît consumă. De fapt, fiecare va plăti nu doar în funcție de consumul său, ci și de cel al vecinilor, în funcție de corectitudinea acestora și de rigurozitatea calculelor făcute de firmele de repartitoare, care întotdeauna au omis să precizeze oamenilor și cum se fac aceste calcule.
Neregulile apărute în privința repartitoarelor sunt cu miile, în fiecare oraș din țară în care au fost montate repartitoare, primăriile și Oficiile de Protecție a Consumatorului fiind asaltate lunar cu cel puțin câteva sute de reclamații. Numărul acestora este atât de mare și problema e atât de încâlcită, încât întreaga responsabilitate a fost pasată ANRSC-ului, care adună aceste reclamații din toată țara.
Nu de puține ori, montarea repartitoarelor a reprezentat nu doar o bătaie de cap suplimentară pentru locatari, ci și o adevărată gaură neagră în bugetul familiilor, care au ajuns să plătească, cu repartitoare, chiar și de patru ori mai mult decât dacă plăteau la paușal.
Astfel de cazuri sunt înregistrate cu sutele, atât la Primăria Suceava cît și la toate primăriile din țară și la instituțiile de protecție a drepturilor și intereselor cetățenilor, dar, cu toate acestea, cei care au făcut legea nu mai țin cont de ele, forțând populația să cheltuiască sume destul de mari, pentru a „se lega la cap” cu și mai multe probleme decât până în prezent.
Acest sistem, al repartitoarelor, ar fi putut fi eficient, în condițiile în care erau montate în toate locuințele de pe o scară, scara respectivă este prevăzută cu gigacalorimetru care înregistrează întocmai consumul celor de acolo, iar toți vecinii erau cît se poate de corecți. Abia atunci, în baza unităților înregistrate la fiecare locatar în parte, se putea face o repartizare proporțională a consumului fiecăruia. Chiar și în această situație ipotetică și ideală, care nu poate fi regăsită nicăieri, există o serie de factori care pot influența consumul locatarilor, fără vina acestora. E de ajuns ca o mobilă să fie amplasată prea aproape de calorifer, perdeaua să stea peste repartitor, să fie puse rufe la uscat pe calorifer ori chiar să fie deschis geamul pentru a fi aerisită camera, pentru ca familia respectivă să fie încărcată la plată total nejustificat.
De exemplu, pentru a nu fi încărcați la plată nejustificat, cei care au repartitoare ar trebui ca de fiecare dată când vor să aerisească camerele, să închidă robineții cu cel puțin un sfert de oră înainte și să mai aștepte încă un sfert de oră după ce au închis geamurile, înainte de a porni din nou căldura.
Nimeni nu le-a spus oamenilor ce nu trebuie să facă, care sunt „punctele slabe” ale acestor repartitoare și ce fac acestea de fapt, ci peste tot s-a spus că vot plăti exact ceea ce consumă.
Legea care prevede obligativitatea montării repartitoparelor este cu atât mai absurdă, cu cît nici măcar nu a fost adaptată la realitatea din România, ci a fost preluată textual dintr-o serie de măsuri impuse în Uniunea Europeană, unde montarea acestor repartitoare este utilizată în special la imobilele care aparțin unui proprietar și le închiriază, acestea având rolul de a-i indica acestuia raportul de consum al fiecăruia dintre chiriași, decontarea căldurii consumate fiind făcută tot în baza consumului înregistrat de gigacalorimetrul montat la intrarea în imobil.
Tocmai din cauza numeroaselor vulnerabilități ale acestor repartitoare, acest sistem nici nu mai este utilizat de foarte mult timp în țările occidentale, care au preferat să adopte un sistem care să înregistreze exact consumul de gigacalorii, nu niște unități în baza cărora să se facă o repartizare aproximativă.
Montarea repartitoarelor de costuri nu este recomandată nici de societatea de termoficare a Sucevei, care a propus de acum doi ani implementarea unui alt sistem de contorizare, eficient, dar ceva mai scump.
„Contorizarea individuală, cu gicacalorimetre montate la intrarea în locuințe, este cea mai bună metodă de determinare a consumului fiecăruia. Aparatele respective măsoară cu adevărat caloriile consumate, au o precizie mare, iar orice încercare de fraudare a consumurilor poate fi lesne observată. Problema e că implementarea acestui sistem este mult mai costisitoare, pentru că presupune schimbarea întregului sistem de distribuție pe scara blocului, renunțându-se la termoficarea pe verticală pentru cea pe orizontală. Adoptarea acestui sistem este foarte utilă mai ales în cazul blocurilor vechi, unde instalațiile sunt de mult timp uzate”, a declarat directorul TERMICA Suceava, Constantin Plăcintă.
Conform prevederilor legale, cei care nu și-au montat repartitoare până la 31 iulie 2007 vor trebui să fie amendați de Primărie. Numai că, atât cei de la conducerea administrației locale au mari dubii în privința prevederilor acestor legi care impun adoptarea unui sistem care s-a dovedit a fi păgubos pentru unii și care dă mereu bătăi de cap nu doar locatarilor, asociațiilor de proprietari, Primăriei, OJPC-ului și ANRSC-ului, ci și la nivelul administrației centrale au început să apară mari semne de întrebare în privința legalității acestor norme, chiar zilele acestea, secretarul de stat al Ministerului Administratiei și Internelor, Dan Mircea Toader, declarând că obligativitatea montării repartitoarelor este o manevră de a-i păcăli pe români.
Cum să furi căldura vecinului
Sistemul repartitoarelor mai are un alt mare defect, acela că a fost implementat în România, unde nu doar că aproape în fiecare scară de bloc există cel puțin un locatar debranșat sau cu centrală de apartament, ci aproape în fiecare scară există cel puțin un „șmecher” care trăiește pe cheltuiala vecinilor.
Inventivitatea românului nu s-a dezis nici în această privință, fiind găsite zeci de modalități de „păcălire” a repartitoarelor, în detrimentul vecinilor, care, în baza unităților consumate și care se raportează pe fiecare scară, ajung să plătească și căldura consumată de alții.
Cei care au găsit primii metode de păcălire a repartitoarelor sunt „meseriașii”, de multe ori chiar cei care lucrau în branșă. Pe Internet pot fi găsite o mulțime de metode de fraudare a consumului înregistrat de repartitoare, de la unele extrem de simple, la mintea cocoșului, până la unele foarte elaborate și ingenioase.
Printre cele mai cunoscute sunt cele de păcălire a senzorilor de înregistrare a căldurii, prin așezarea peste repartitor a unor cârpe umede, îmbibate în apă rece. Această metodă merge mai ales la vechile modele de repartitoare, pentru că cele mai noi au fost prevăzute cu un sistem prin care orice răcire bruscă a temperaturii este văzută ca o intenție de fraudare și atunci, automat, este înregistrat un consum mai mare.
O altă metodă, mai ingenioasă, este cea de direcționare a unui curent de aer rece către senzorii repartitoarelor, fiind cazuri în care unii au folosit simple ventilatoare, direcționate către calorifer, în vreme ce alții, mai pricepuți, au montat ventilatoare micuțe, precum coolerele de computer, chiar în fața repartitorului, înregistrând astfel un consum mult mai mic, chiar dacă beneficiau de căldură la maxim.
Cea mai „diabolică” metodă de furt a căldurii este cea prin care caloriferele pe care au fost montate repartitoarele sunt scoase cu totul, în locul lor fiind montate alte calorifere, care nu înregistrează nici un consum, deși locatarul consumă zi și noapte.
O variantă a acestei metode este cea prin care caloriferele pe care sunt montate repartitoarele nu sunt utilizate deloc, fiind închise de la robinet, în schimb, din țevile de căldură sunt trase alte țevi, către instalații de încălzire ascunse în podea, consumul acestora nefiind înregistrat nicăieri.
Acestea sunt doar o parte din motivele pentru care în Suceava sunt apartamente cu 4 camere, pentru care se plătește pentru căldură 100.000 lei vechi, în vreme ce alții, cu o biată garsonieră, au fost puși să plătească 6 milioane de lei pe lună, pentru căldură.
Firmele de repartitoare, părtașe la furtul din buzunarele sucevenilor
O parte din vină pentru ilegalitățile care se fac cu repartitoarele și pentru încărcarea nejustificată a consumului unor locatari o poartă și firmele de repartitoare, mai ales acelea care, contrar normelor impuse de ANRSC, nici măcar nu își fac treaba până la capăt, deși sunt plătite pentru asta, cu sume consistente, tot din buzunarul cetățenilor.
În loc să fie făcută lunar citirea repartitoarelor de către personal calificat, care să verifice și integritatea acestora și să descopere eventualele încercări de fraudare, o parte din firmele care montează aceste aparate s-au mulțumit doar să încaseze lunar banii oamenilor, câțiva euro pentru fiecare locuință, lăsând la latitudinea locatarilor declararea consumului înregistrat, prin scrierea unor bilețele pe care ei doar le colectează dintr-o cutie poștală montată pe casa scării.
Mai exact, fiecare locatar poate scrie pe acel bilețel orice consum vrea el, fără a avea nici o legătură cu consumul real înregistrat de repartitoare, iar nimeni nu verifică corectitudinea acelor date. Altfel spus, furt pe față, pentru că dacă unii sunt corecți și dau citirea exactă, alții declară doar cât le convine lor să plătească, iar diferența de bani pe care ei ar trebui să o plătească se împarte pe toți locatarii din scară, care sunt racordați la sistemul centralizat.
Această problemă a fost sesizată și de președinții asociațiilor de locatari, în cadrul unei ședințe pe care au avut-o cu reprezentanții societăților de utilități din municipiul Suceava și cu conducerea Primăriei, ei reclamând și faptul că deși percep bani pentru citirea repartitoarelor, firmele respective se mulțumesc să primească orice li se dă „pe tavă” de către locatari, deși această metodă contravine clar normelor ANRSC.