Suceveanul de 103 ani ar putea primi de la Stat peste patru milioane de lei lunar

– Pentru a beneficia de acest ajutor bătrânul trebuie să treacă de trei controale oftalmologice severe
– De la vârsta de cinci ani, Ioan Rotariu și-a pierdut ochiul drept, iar acum nu mai vede nici cu ochiul stâng
Bătrânul de aproape 103 ani din satul Dealu comuna Zvoriștea, care de la vârsta de cinci ani nu mai are un ochi, iar cu celălalt aproape că nu mai zărește nimic, ar putea primi de la Stat o indemnizație de peste 800 de mii de lei vechi, dacă se încadrează la gradul II de invaliditate, și peste patru milioane de lei (indemnizație plus însoțitor), dacă bătrânul va fi încadrat la persoane cu handicap – gradul I. Pentru ca Ioan Gheorghe Rotariu, care trăiește dintr-o pensie de un milion de lei de pe urma băiatului împușcat în armată, să beneficieze de acest ajutor (pe care putea să-l primească mult mai de mult dacă cineva se interesa la Direcția de Asistență Socială – Persoane Adulte Suceava) el trebuie dus la trei medici oftalmologi pentru investigații, și pe la comisia de expertiză medicală, pentru a i se pune diagnosticul care să-i permită primirea acestor bani. Vestea bună este că atât Direcția de Asistență Socială – persoane adulte, cât și Asociația Nevăzătorilor Suceava doresc să-l sprijine pe acest bătrân, unul dintre cei mai în vârstă suceveni, pentru ca măcar la bătrânețe să aibă o viață mai îndestulată. Vă reamintim că deși Ioan Rotariu a muncit toată viața în agricultură, nu a putut să beneficieze de o pensie la bătrânețe pentru că n-a lucrat la Stat. Singurii bani pe care îi primește lunar vin „de la băiatul meu”, spune bătrânul. Acum jumătate de secol, unul dintre cei nouă copii ai bătrânului, care se afla în stagiu militar la București, a murit împușcat, din greșeală, de un coleg de cătănie.
Ioan Gheorghe Rotariu a rămas de la vârsta de cinci ani fără un ochi. Chiar în casa părintească, spune el, a fost lovit cu clanța ușii în lumina ochiului, din joacă, de un alt copil pe care părinții lui îl îngrijeau pentru că rămăsese orfan. Erau vremuri grele pe atunci, și nimeni nu s-a mai ocupat de Ioan să-și recapete vederea. La vremea stagiului militar obligatoriu a fost declarat de unele comisii apt pentru armată, deși nu vedea nimic cu ochiul drept, și a fost purtat câteva luni prin mai multe unități militare, după care a fost trimis la vatră. S-a căsătorit la 24 de ani, și a avut nouă copii. Din păcate, pe șase dintre ei i-a condus pe ultimul drum spre cimitir. De peste 30 de ani a rămas văduv, iar acum este îngrijit de un fiu și soția acestuia, tanti Dorica, care ar putea să devină însoțitorul „de drept” al bătrânului.