De câte ori nu vi s-a întâmplat oare să constatați că oricât i-ați cere unui prieten sau rude să se calmeze și să încerce să își stăpânească nervii, sfaturile dumneavoastră se dovedesc a fi inutile?
Specialiștii americani au descoperit acum și cauza care stă la baza acestor adevărate crize de isterie.
În esență, concluzia specialiștilor de la Universitatea din Wisconsin, dată publicității de Public Library of Science, este că în fond nu există nici o strategie viabilă care să funcționeze în astfel de situații, pentru că individul este pur și simplu stresat de la naștere. După ce au examinat mai multe exemplare de maimuțe din specia rhesus, alese pentru că au un creier asemănător cu cel al omului, oamenii de știință au descoperit că o parte din materia cenușie este responsabilă de predispoziția spre un nivel mai ridicat de stres și agresivitate a unora dintre exemplare, indiferent de situația în care se află. Specialiștii au monitorizat maimuțele în trei situații diferite: în timp ce se aflau în siguranță alături de semenii lor în interiorul cuștii, în timp ce se aflau singuri în cușcă și în timp ce se aflau în compania unei ființe umane necunoscute.
Nervi la orice oră
La cele mai multe dintre exemplare care au prezentate semne de anxietate în toate cele trei situații, s-a constatat o activitate mai intensă la nivelul amigdalei, partea din creier responsabilă cu teama și agresivitatea.
Ulterior, oamenii de știință au efectuat același experiment cu aceleași maimuțe, 18 luni mai târziu, rezultatele fiind identice. Maimuțele „nervoase” și-au păstrat comportamentul agresiv și atunci când au ajuns la vârsta adultă.
Din acest motiv, cercetătorii au ajuns la concluzia că stresul și anxietatea sunt două caracteristici prezente încă din naștere, același lucru fiind valabil și pentru oameni.
„Înainte de acest studiu, nu am știut că ar putea exista o tendință spre anxietate încă din primii ani de viață sau că o astfel de caracteristică se menține de-a lungul anilor”, spune Ned Kalin, coordonatorul studiului.
Rezultatele acestui studiu ar putea avea implicații asupra realizării de tratamente pentru bolile mintale.
