Iubiți-o bă, le spune tatăl copiilor, prezentîndu-le noua soție. Privind chiorîș către mama vitregă despre care abia au amintiri recente, copiii vor da fuga la mama lor bună. Unii degrabă, alții codindu-se de teama tatălui autocrat. Cam așa stau lucrurile cu suporterii Stelei, după scoaterea la mezat a simbolurilor roș-albastre. Unii încă mai adastă în preajma neguțătorului de istorie, sperînd că totul nu este decît o fumigenă. N-ar fi prima oară, acum jumătate de an le declara reporterilor că și-a vîndut toate acțiunile, cu amănunte despre cîte procente au cutare și cutare, pentru ca la proxima conferință de presă să infirme tot, spunînd că așa îi place lui să facă mișto de ziariști!
Ca într-o comedie bufă, cîinii frizează și ei ridicolul fiind deja cu ochii pe palmaresul rivalilor ca pe buteliile lui Borcea. Fiindcă trecerea tradiției la alb-roșii i-ar face pe steliști din campioni cam pioni, în timp ce obținerea ei de către un terț ar determina migrarea fanilor către acesta. Între timp, realizînd grozăvia, “magnatul” emite către jucători și suporteri mesajul că totul n-ar fi decît o speculație a presei. Mistificare grobiană deoarece l-am putut vedea cu toții la știri enumerînd răspicat și neafectat lucrurile de care se debarasează: palmares, tradiție, emblemă… Cu chestiile astea n-ai nici măcar voie să glumești!
Nu sunt un suporter al Stelei sau al altui club, mă grăbesc să adaug, din fericire! Astfel mă pot exprima liber despre oricare, poate nu mereu cu tonul just pentru că sunt supus greșelii sau subiectivității ca oricare muritor. De data asta însă empatizez total cu iubitorii clubului din Ghencea, și nu întîmplător am folosit acest cuvînt. Îmi dau seama dureros de clar ce simt cei ale căror inimi bat cu adevărat la unison pentru Steaua, cu tot ce înseamnă ea pentru fotbalul românesc. Cît despre ceilalți suporteri, fidelizați de nemeșul cu club nou la butonieră, nu le rămîne decît să-și ia viața. De la capăt!
