Statul român a fost obligat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg să plătească, până la 31 decembrie 2009, despăgubiri de 44.644.066 euro, după ce au fost pronunțate 648 de hotărâri, în 584 din aceestea România fiind condamnată.
Judecătorul Dragoș Călin de la Curtea de Apel București – unul dintre autorii culegerii „Hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele împotriva României din perioada 1994-2009. Analiză, consecințe, autorități potențial responsabile”, lansat joi la Academia Română – a afirmat că problema abordată nu este legată doar de cifre, recomandând să fie privită individual, în ansamblul și unitatea sa, întrucât cifrele se bazează pe un studiu științific și nepărtinitor.
„Nu am cruțat puterea judecătoarească. Ori de câte ori este culpabilă, ea apare ca vinovată”, a susținut judecătorul Dragoș Călin, vicepreședinte al Uniunii Naționale a Judecătorilor din România (UNJR).
Judecătorul arată că studiul realizat de cei 11 magistrați, semnatari ai culegerii, relevă că până la 31 decembrie 2009, România a suportat 584 de condamnări, dintr-un total de 648, în jur de 90 la sută din plângerile adresate CEDO fiind declarate neadmisibile, tocmai pentru că cei care le formulează nu știu condițiile în care o cerere individuală poate fi analizată.
Presa a relatat despre sume privind despăgubirile, a spus Călin, precizând că „nimeni nu a făcut calcul, un studiu științific din care să rezulte evident aceste sume”. „Se vorbea de 70 de milioane de euro, 90 de milioane de euro”, a adăugat judecătorul.
Potrivit datelor relevate în culegere, România a fost obligată, în baza deciziilor date de CEDO până la sfârșitul anului trecut, la plata unei sume totale de 44.644.066 euro, din care 42.201.381 reprezintă valoarea despăgubirilor stabilite prin hotărâri ale Curții Europene, iar 2.433.685 plățile făcute în urma înțelegerilor amiabile între stat și reclamant.
Majoritatea despăgubirilor s-au dat în cazul nerespectării dreptului de proprietate, respectiv în dosarele caselor naționalizate.
Judecătorul Călin a amendat faptul că, potrivit relatărilor presei, singurii vinovați de condamnarea României la CEDO sunt magistrații, precizând că astfel de alegații sunt speculative.
Cei 11 judecători și procurori, în culegerea „Hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele împotriva României din perioada 1994-2009. Analiză, consecințe, autorități potențial responsabile”, au avut în vedere fiecare situație, pentru a identifica mecanismul ce a condus la condamnarea statului român, iar paleta condamnărilor „este extrem de diversificată”, a afirmat Dragoș Călin.
Autorii lucrării „Hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele împotriva României din perioada 1994-2009. Analiză, consecințe, autorități potențial responsabile” sunt Dragoș Călin, judecător la Curtea de Apel București, Bianca Țăndărescu, judecător la Curtea de Apel București, Mihaela Vasiescu, judecător la Curtea de Apel Tîrgu Mureș, Paula-Andrada Coțovanu, judecător la Curtea de Apel Pitești, Beatrice Ramașcanu, judecător la Tribunalul București, Ionuț Militaru, judecător la Judecătoria Sectorului 6 București, Serena Militaru, judecător la Judecătoria Sectorului 2 București, Roxana Lăcătușu, judecător la Judecătoria Sectorului 4 București, Lucia Zaharia, judecător la Judecătoria Sectorului 5 București, Lavinia Cîrciumaru, judecător la Judecătoria Constanța și Alexandra Lăncrănjan, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, ei urmărind să rezume fiecare cauză în care România a fost condamnată de CEDO, să găsească autoritățile potențial responsabile, necruțând în vreun fel puterea judecătorească, și să observe în ce măsură acestea s-au conformat și au reacționat concret, după pronunțarea hotărârilor.
În februarie 2010, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a luat în discuție aplicarea procedurii pilot în două cauze, cu privire la imobilele naționalizate confiscate în mod abuziv de regimul comunist din România în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Hotărârile pilot adoptate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care relevă o tendință de constitiuționalizare a activității Curții, au menirea de a identifica acele probleme juridice controversate cu care se confruntă în mod constant un număr mare de justițiabili care se adresează Curții de la Strasbourg.
În această procedură, Curtea se pronunță asupra unei situații care a generat un val de cereri și care relevă o problemă structurală a sistemului de drept, indicând măsurile generale ce trebuie luate pentru a elimina inadvertențele sistemice și structurale care determină numărul foarte mare de cereri.
Odată cu declanșarea procedurii, toate cauzele aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului, având acest obiect, au fost suspendate până când autoritățile statului român vor adopta măsurile legislative, administrative și bugetare care vor fi impuse.
În cauza Maria Atanasiu și alții contra României, a cărei soluție s-a pronunțat în de 12 octombrie 2010, Curtea a invocat cele peste o mie de cauze având ca obiect restituirea imobilelor naționalizate de statul român și cauzele în care România este frecvent condamnată pentru diversele încălcări ale Primului Protocolul adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Curtea a atras atenția că, în ciuda zecilor de hotărâri prin care s-a pronunțat asupra ineficienței mecanismului de acordare a compensațiilor pentru imobilele naționalizate de statul român, nu s-au realizat progrese semnificative în privința reformării și consolidării cadrului legislativ în materie.
Judecătorul Dragoș Călin a declarat că vinovații de condamnările României la CEDO sunt: Legislativul – pentru incoerența legilor, Executivul – întrucât autorități administrative au înstrăinat bunurile fără a verifica situația lor, puterea judecătorească.
