Stă Chichireș (și) în poartă!?

Cu cât se apropie data meciului cu Islanda, cu atât devin parcă mai neliniștitoare, de la o zi la alta, știrile despre cei pe care în principiu îi așteptăm să ne aducă mult visata calificare. Conștienți fiind că din cauză că nu se joacă tur-retur, ci doar un meci unic de calificare, trebuie să înscriem (eventual de două ori, dacă o fi să înscrie și islandezii, sau chiar de n + 1 ori, unde „n” este numărul de goluri ale islandezilor!), deja ne orientaserăm, selecționer și fani deopotrivă, către o formulă care să-i includă obligatoriu, încă din start, pe Budescu și Alibec, cei doi care ne încântaseră timp de o nouă jumătate de sezon cu realizările lor. Numai ca accidentarea lui Budescu ne-a pus în fața unei realități năucitoare: fără el, nici Alibec nu există! Așadar, dacă Budescu nu se reface și nu joacă atât cât să-și reintre în formă, trebuie găsite alte soluții, Alibec fiind evident incapabil să se înțeleagă cu oricare alt fotbalist. De aceea, încep să mă întreb ce va introduce Mirel pe teren pe post de atacant, de om de gol. Din campionatul nostru oferta s-a cam sfârșit odată cu dispariția celor doi, fiindcă alde Man ori Coman par să fi uitat tot ceea ce păreau a ști cândva, iar alții care să poată să o dea în ațe nu se arată de nicăieri. Moruțan, Cicîldău? Hai, pe bune: chiar spera cineva ca vreunul din ăștia să devină eroul național pe care-l așteptam cam de prin 1998, și să ne ducă la turneul final? De afară, iar nu se arată nici o luminiță la capătul tunelului, reușitele lui Ianis Hagi fiind în regulă, numai că nici el nu are față de personajul providențial despre care vorbim aici. Ar mai rămâne băiatul ăla din Bulgaria, pe care-l paște pensionarea de la echipa reprezentativă, ălalalt din Turcia, care n-a înscris niciodată la națională, precum și „americanu”’ subdimensionat, pentru care trebuie de pe acum să ne rugăm să nu-i aplice ăia vreun atac corp la corp, că se lasă cu SMURD-ul islandez! Nici în partea ailaltă, în poartă, nu știu ce băgăm, că pe ăla micu’ l-au plimbat de pe o bancă pe alta, Tătă așteaptă să moară vreunul ca să mai intre și el, iar pe Panti, după Cipru, nu-l mai paște decât, cred eu, Malta! Șansa noastră ar fi să intre Chichireș (hai, spuneți-mi că nu-l cheamă așa!) în poartă, fiindcă dincolo, în câmp, oricum n-are nici o treabă, decât dacă pregătim și momente de divertisment.