Spusele lui Dumitru, mare adevăr!

Ei, și uite-așa, pe la o vreme, după ce deja o bătuseră-n cap și imediat după panarama de meci, și a doua zi până pe-nnoptate, atât cei din studio cât și fotbaliștii și oficialii încercând să o scalde, să o-nvârtă, să ne aburească într-un fel sau altul, unul din comentatorii de la Digi a avut ideea de a-l apela pe LițăDumitru, un foarte mare mijlocaș român din vremea când fotbalul jucat la noi era chiar fotbal, unul al cărui joc era atât de aspru (dar niciodată violent) încât până și intrările fără mamă, fără tată ale lui Cornel Dinu (colegul său de la Naționalacea mai spectaculoasă a României) păreau niște mângâieri deosebit de tandre. Ei bine, Liță, care n-a fost nici un filosof de mare deschidere spirituală, nici vreun profitor care să se fi ales cu diplome sau cu grade mari pe umeri de pe urmafotbalului, a spus niște lucruri de un mare bun-simț, începând cu acela că nu poți aștepta cine știe ce mari victorii, calificări și performanțe de la o echipă în care figurează ăia care toată viața lor au avut numai eșecuri. Nu a dat nume, și chiar avusesem un moment de bucurie când am sesizat că mă înșelasem și că dl Edward Iordănescu nu îl convocase pe loser-ul suprem, Keseru, golgheterul care în viața lui n-a marcat un gol care chiar să conteze la echipa națională, unde a fost convocat de mii de ori, de sute de selecționeri! Sau invers: de sute de ori, de mii de selecționeri! Auzindu-l însă pe Liță, pe care l-am admirat cât i-a fost cariera de lungă, am înțeles unde bătea: păi, în primul rând, la Chichireș(hai, convingeți-mă că nu-l cheamă chiar așa!), pe la care trec obligatoriu toate fazele care se termină cu gol în poarta noastră, la Maxim (ce naiba or fi văzând la ăsta toți selecționerii din ultima sută de ani!?) pe care nu mi-l amintesc făcând nici măcar un dribling de Doamne ajută, darămite vreun assist sau chiar vreun gol!?, la Alin Toșca (frați români, peste ăsta cum naiba or da toți selecționerii, din moment ce nu se aude și nu se vede nicăieri? Să ne înțelegem: poate n-or fi ăștia trei chiar cei mai proști. Totuși, niște deștepți nu mai găsim pe nicăieri? Măcar la secțiunea „antrenori”!