Speranța mea de călător cu trenul

Când treburile mă fugăresc dement pe harta țării, n-am încotro și mă cuibăresc în cotloanele marilor și micilor trenuri de călători . Sunt insuportabile drumurile cu trenul, insuportabile, în viziunea mea de pasager totuși ocazional.
Și sunt insuportabile, în principal, din pricina cerșetorilor, dacă e să invoc un prim inconvenient major. În permanență, ușa compartimentului se strânge, se înfoaie, imitând strașnic burduful acordeonului, dar fără a scoate aceleași sunete muzicale.
Nici bine un cerșetor n-o închide, că un altul o deschide. Îți trebuie un bonus de 200 de minute cu nervi gratuiți.
***
În perseverența lor de a-ți slăbi băierile pungii, milogii fac uz, cel mai adesea, de o anumită lipsă din patrimoniul propriu. Cum ar fi lipsa, bunăoară, a unui părinte, mămică sau tătic:
– Vă rog, dați-mi un ban, că sunt orfan!
Se mai poate cu destul succes invoca absența unui partener legal de viață, a unui consort, mai puțin a unei consoarte:
– Oameni buni, miluiți-mă, sunt văduvă!
Pentru ca succesul să crească, se pot aduce în discuție și câțiva copii aflați în îngrijire:
– Oameni buni, sunt văduvă cu trei copii!
Păcat că-n ultimul timp nu se mai prea semnalează războaie prin zona noastră, căci văduvele de război ar avea mai mult spor de convingere.
Desigur, se mai poate aduce în discuție și lipsa unei ocupații legale:
– Sunt șomer, stimați creștini și stimate creștine, înțelegeți situația!
Dar șomerii nu prea mai sunt ce-au fost înainte, când primele fabrici nerentabile primeau lacătul pe poartă.
***
Cele mai bune rezultate în demersul pomanagistic sunt obținute, susțin specialiștii, prin invocarea unei carențe de ordin fizic. Absența unui picior, a unei mâini, a unei urechi sau a unui nas este etalată, așezată pe cântar și evaluată, la un preț avantajos pentru ambele părți. Și aici trebuie amintită cu regret absența războaielor, invalizii de război stârnind empatii mai sigure și mai bine plătite.
Același rating îl au și cei proaspăt operați chirurgical, care însă trebuie să poarte un bilet, plastografiat sau nu, de externare din spital.
Se cuvine menționat (lucrurile bune trebuie aduse în atenția generală) că întotdeauna plata în tren se face corect și la timp, călătorii fiind, în genere, niște prompt platnici. Cecurile false sau fără acoperire lipsesc cu desăvârșire.
***
Mi se întâmplă – destul de des ca să fiu sincer – să cuget, cu speranță și răutate, la ziua când, pe culoarele trenului, îi voi întâlni, în calitate de milogi, pe foștii și actualii mari prestatori de țepe ai României. Pe marii prestatori, căzuți în disconfortul mizeriei.
Să-l văd de pildă pe Cataramă, bătând umil la poarta compartimentelor. Să-i văd pe frații Păunescu sau să-l aud pe Vântu cum se lamentează la poarta compartimentului, trăgându-și cu greu piciorul:
– Vă implor, în numele Domnului, ajutorați-mă, sunt bolnav cu capul și-am fost și operat!
Iar noi să-l miluim cu un teanc de certificate FNI.