Specific patriarhilor este vestimentația de culoare albă

Istoria veșmintelor albe a pornit de la primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Miron Cristea, care a primit din partea mitropolitului Dionisie al Varșoviei o camilafcă albă, semn al bisericilor autocefale după patriarhatele istorice (Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Ierusalim).
Prin venirea ÎPS Daniel, mitropolitul Moldovei și Bucovinei, la conducerea Bisericii Ortodoxe Române se menține tradiția potrivit căreia mitropoliții moldoveni devin patriarhi, și în acest caz exercițiul democratic al alegerii întărind tradiția Bisericii. Potrivit tradiției Bisericii Ortodoxe Române, mitropolitul Moldovei, cel care are funcția de „locum tenens” (locțiitor al Patriarhului), ocupa funcția de patriarh, această cutumă datând din anii Unirii Principatelor Române, atunci când această funcție a fost asigurată de mitropolitului moldovean ca „o consolare” a faptului că, odată cu Unirea, își pierdea funcția de întâistătător al Moldovei.
După Unirea din 1859, pentru a îmblânzi orgoliul rănit al moldovenilor – care nu au privit cu ochi buni faptul că sediul Patriarhiei a fost stabilit la București, s-a decis ca mitropolitul din Moldova să devină „locum tenens”, adică să fie al doilea în ierarhie și, automat, urmaș la scaun.
Această decizie a funcționat ca lege nescrisă până la modificarea Statutului BOR, după 1989. În noul Statut a fost trecută prevederea ca patriarhul să fie ales de Colegiul Electoral Bisericesc, din doi sau trei candidați aleși de Sfântul Sinod.