Buletinele meteo din zilele premergătoare deschiderii celei de-a V-a ediții a Festivalului Bucovina Rock Castle erau unul mai înspăimântător decât celălalt, anunțându-se: ploi torențiale, vijelii, temperaturi de noiembrie. Cu siguranță însă că există și un Dumnezeu al rockerilor, așa că joi s-a uscat ceea ce băltea în șanțul cetății încă de miercuri, astfel încât nici măcar praf ca anul trecut n-a mai fost, spre disperarea amatorilor de pogo. Cât despre celelalte amenințări nici pomeneală, putându-se spune fără îndoială că seara de joi, 20 august 2015, a fost cea mai plăcută din toată istoria festivalului, cu o temperatură chiar plăcută și fără pic de adiere.
Cu toate acestea, la ora sorocită deschiderii oficiale, 19.00, aproape că nu înțelegeam de ce în incintă erau doar vreo câteva zeci de spectatori. M-a lămurit un „veteran” de vreo 21 de ani, prezent la toate edițiile, venit după ora 20.00: „Păi cine a crezut că poate începe vreodată chiar la ora anunțată!?” Iată însă că anul acesta s-a putut, astfel că la ora 19.10, pe scenă chiar a izvorât prezentatorul, anunțând primul grup din program: Era Decay, suceveni de-ai noștri și de-ai death metalului, care în cei 7-8 ani de carieră au scos deja două EP-uri și patru albume, pregătindu-l pe al cincilea, care se va intitula „Diagnosis: Algofobia”.
A venit apoi rândul constănțenilor numiți Breathelast, adepți ai post hardcore-ului, veniți la festival după ce tocmai participaseră la unul cam de același gen (nu și de același calibru!) desfășurat la Anina. Seara a continuat cu clujenii Relative, „abonați” la Bucovina Rock Castle (de unde au lipsit numai anul trecut) și bucurându-se de o popularitate parcă tot mai mare de la an la an. În premieră pe scena Festivalului au apărut apoi niște ieșeni cu un nume năucitor: God – The Barbarian Horde, al căror straniu și extraordinar de muzical și spectaculos folk metal (!?!) combinat cu o prezență scenică senzațională (trei domnișoare superbe, manevrând și niște făclii de mare efect printre panouri și printre capre model Phoenix din anii ’70) a generat un entuziasm egal cu cel produs de capul de afiș al serii: grupul polonez (cu toboșar britanic!, și zău că se simțea) Vader, veterani ai death metalului pe care-l practică încă din 1983, anul înființării. Profesioniști până în străfundurile lor, cu un sound excepțional, Vader au încheiat spectaculos o seară pe care cele câteva mii de fani ai genului cu siguranță nu o vor uita.
