SOVETSKII BORDEL

Tuturor ni s-a acrit de politicale „la nivel înalt”. Gata, destul, ajunge! Grație noii cărți a lui Leonard Gandin vă propun o altfel de incursiune în subteranele politicii: nu la vârf, ci la bază. Adică… la pat. Au fost publicate confesiunile amantei lui Stalin – Vera Davâdova. Mai exact spus, una dintre țiitoarele lui Iosif Vissarionovici, fiindcă „tătucul popoarelor” proba o energie virilă debordantă și nu ezita să și-o risipească fericind detașamente de Matrione, indiferent unde se situau ca poziție socială, vârstă, religie, înrudire. Și nu conta dacă „omagiul” era acceptat ori impus. Verocika i-a fost mai mult: amantă de suflet vreme de peste două decenii. În istoria comunismului românesc, patul n-a avut nici pe departe rolul și locul consacrate de un Stalin, Mao, Castro, Tito & comp. Dej, bărbat singur și statornic, s-a dedulcit doar din farmecele unei artiste. Adevărat, la nivelul II combăteau armăsari ca Teohari Georgescu, despre care s-a raportat că „44 de tovarășe, soții ale cadrelor, au fost nevoite să-i ofere favoruri sexuale în schimbul obținerii pașaportului ori avansării soțului” ceea ce , oricum, n-a influențat politica „mare”. Ceaușescu, cum se știe, nu s-a bucurat decât de grațiile suavei sale soții (de unde, poate, și paranoia). Conducerea de partid a URSS, în frunte cu Stalin (mai ales în perioada 1932-1948) a preschimbat scena politică în bordel și patul în tribună de afirmare – inclusiv… artistică. Davâdova, femeie măritată, prim-solistă la Bolșoi Teatr, era, se zice, o frumusețe răpitoare, jinduită de întreg nivelul I al nomenclaturii de la Kremlin. Cum arăta Stalin în pat? Ni-l descrie amanta: „mic de statură, corpul foarte urât, osos, cu claviculele ieșite în afară, vertebrele rare, torsul îngust și scurt, mâinile și picioarele excesiv de lungi.” Duhnea a mahorcă, și a dantură neîngrijită – dar era Stalin! Și deși se știa că Davâdova îi este amanta cvasi-oficială, nu conteneau să-i dea târcoale și să-i facă direct, brutal, propuneri amoroase, al de Kirov, Molotov, Malenkov, Kalinin, Jdanov, Kaganovici, Mikoian, Vâșinski, Budionâi, Voroșilov, Bulganin, Hrușciov (adică, aproape întreg Biroul politic), plus temuții șefi ai NKVD Iagoda, Ejov, Beria și secretarul lui Stalin, Poskrebâșev. Dacă am înțeles bine, singurul care n-a izbutit să se înfrupte a fost Beria – dar se consola cu elevele de liceu pe care le răpea în plină stradă și le viola la Lubianka. Șefii PCUS își trimeteau acoliți înarmați s-o aducă pe Verocika în patul din „dacea” personală; dacă se întâmpla să dea peste alți mesageri veniți cu aceași misie, se lăsa cu împușcături și morți! Îngrozită de asalturile lui Beria, Davâdova a alergat să-i ceară ajutor lui Malenkov. Care… „m-a împins fără menajamente în dormitor și…” Era perioada marii terori, execuțiile atingeau, numai la Moscova, cifra de 1200 pe noapte. Vera, acum laureată a Premiului Stalin, artistă emerită a RSFR și deputată în Sovietul suprem, a fost invitată să asiste la schingiuirea lui Zinoviev, Kamenev și ceilalți. „Lucrătorii din domeniul artelor trebuie să se călească” – i-a spus Stalin. În beciurile de la Lubianka a ajuns și marea balerină Olga Lepeșinskaia (a dansat și pe scena Operei Române). I s-au înfățișat seturi de poze ce-o arătau, în pielea goală, ba în brațele unui ștab, ba într-ale altuia. Cum nu-i scăpase nici lui Stalin, în ecuația terorii apărea și gelozia… Vera Davâdova este și, mai ales, nu este de compătimit. În cele din urmă, recunoștința lui Stalin s-a manifestat cum era de așteptat. În ceasul morții, când abia mai vorbea, a izbutit să mai ordone: „prostituata Davâdova merită mai mult ca oricine moartea.” Cerea să fie mai întâi desfigurată, apoi să fie aruncată într-o cușcă cu șacali înfometați. Cum Stalin a murit primul, Vera a scăpat. Memoriile ei (Ed. „Paidea”) sunt pur și simplu îngrozitoare.