Soarta și-o mai face și omul

Ăsta e destinul nostru, să suferim! – a glăsuit selecționerul nostru, domnul Iedi. Cum adică? Parcă mai mult m-a enervat declarația asta decât jocul mărunt al tricolorilor, care era previzibil. A dat-o și el pe interpretarea aia superficială din Miorița? Păi noi în loc să ne concentrăm pe a lua ce-i al nostru, dădeam mingi înapoi pe final de meci, spre exasperarea spectatorilor din tribună. Bravo lor că au taxat atitudinea asta meschină, bravo lor că s-au dus la meci în număr atât de mare pentru o națională atât de mică, mai ales că FRF n-a fost în stare să încheie un amărât de protocol cu cei de la metrou pentru prelungirea programului cu o oră, de ajunsese un Uber să coste cât cazarea pe un weekend la munte! Și vine neinspiratul nostru selecționer, în toate cele, cu panseuri de-astea ridicole… M-ar fi interesat, de exemplu, explicația filosofică, deoarece mă îndoiesc că aia tehnico-tactică există, pentru care un atacant ca Pușcaș nu poate lipsi din lotul echipei naționale. Oameni buni, dacă până de curând băiatul ăsta juca și nu înscria, de ajunsese subiect de ironii pentru suporterii propriei echipe, acum nu înscrie pentru că nu joacă! Deloc nu joacă, nu a prins minute la Genoa, unde e acum. În plus, el n-a mai progresat de la nivelul acela de speranță, cu care se distinsese la tineret, în primul rând datorită fizicului și combativității, din care a trăit un timp și la prima reprezentativă. Dar ce-i destul e destul, trebuie să mai pui ceva, mai ales ca atacant. Întorcându-ne la nivelul de argumentare primordial, față de un jucător care n-a călcat iarba în mod oficial, orice atacant care joacă în campionatul nostru era mai potrivit, mai adecvat. Și zic la nimereală, uitându-mă chiar la locurile de play-out, Daniel Paraschiv de la Hermannstadt. Nici în apărare n-am fost impecabili, la golul primit Drăgușin se tot retrăgea, de mai avea puțin și ajungea pe linia de 6! Noroc că nici israelienii nu sunt cine știe ce versați, altfel nu ne-ar fi iertat. Am văzut că un băiat de la GSP a scris un articol contracurentului, cică. O fi tras bățul scurt. Zicea că nu mai avem jucători ca pe vremea ”foștilor”, care nu știu decât să critice, dar eu vă spun că valoarea nu este o condiție pentru a juca modern, cu pressing sus, cu orientare proactivă, spre atac. Am văzut echipe mici, chiar semiprofesioniste, care fac asta și nu de puține ori sunt răsplătite.
Revenind la durerea noastră, de-acum gata, nu mai putem să invocăm clasamentul, nu mai deținem vreun ascendent, căci Israelul ne are acasă, dacă ne bate, suntem pa. Iar dacă nu câștigăm mâine cu Kosovo, cădem pe 3 și vom începe iarăși să atârnăm de terți.