Indiferent cât de mult se schimbă lumea, un lucru este cert: soacra nu va dispărea niciodată.
Lumea se schimbă, însă o soacră e mereu bună „la casa omului” , fie și numai pentru a se duce la școală să ia copii. La fel de adevărat este că și atunci când reușește „să se infiltreze” în interiorul cuplului, ea se implică din ce în ce mai mult în viața și așa complicată a odraslei, pentru care afirmă că este dispusă la orice sacrificiu. Mai nou, soacra începe să se facă utilă și în domeniul diplomației internaționale.
Iar exemplele sunt multe. Cel mai elocvent caz este cel al doamnei Marian, mama lui Michelle Robinson Obama, soția proaspătului președinte al Statelor Unite. Aceasta a acceptat să își urmeze fiica și ginerele la Casa Albă, de dragul nepoatelor sale.
Din aceleași motive s-a mutat la Palatul Elysée și doamna Marysa, mama primei doamne a Franței, Carla Bruni Sarkozy. După doamna Paola, mama Soniei Maino Gandhi, venerabila doamnă Marysa este a doua soacră de origine italiană „infiltrată” în familiile de președinți. Deși vin din aceeași țară, cele două doamne nu au absolut nimic în comun. Doamna Marysa pare a fi versiunea contemporană a soacrei „băgărețe”, magnific descrisă de Jane Austen în operele sale. Din câte se pare, aceasta nu îl putea suferi pe Sarkozy, înainte ca acesta să se hotărască să îi ceară mâna fiicei sale.
La polul total opus, se află doamna Paola, care este clasica soacră „subliminală”, care în cea mai mare tăcere a avut grijă să își căsătorească fiica atunci când aceasta avea doar 20 de ani, după care s-a limitat să facă naveta între Beinasco și New Delhi, cu bunătăți de pe plaiuri natale pentru cei dragi. În același timp, Marysa nu are nici un fel de inhibiție atunci când trebuie să își exprime punctul de vedere și e mereu pregătită „să își bage nasul” chiar și în cele mai intime chestiuni de familie ale fiicei; La polul opus, Paola refuză să vorbească în public, ea refuzând să facă vreo declarație chiar și atunci când i-a murit cuscra și ginerele.
O altă deosebire între cele două soacre cu origini italiene este setea de publicitate a Marysei, care de dragul aparițiilor în public merge chiar și la parada lui Mickey Mouse de la EuroDisney. În ceea ce o privește pe Paola, aceasta este atât de discretă încât a refuzat chiar și întâlnirile oficiale cu autoritățile italiene.
Ginere președinte
În ceea ce o privește pe doamna Marian, soacra „celui mai puternic om din lume”, se știe doar că aceasta a fost cucerită de actualul său ginere încă din momentul în care fiica sa i l-a prezentat pentru prima dată la o masă de prânz servită în localul South Side din Chicago. Spre deosebire de Marysa, care la început nu l-a avut la suflet pe președintele Franței, Marian a avut mai multe dubii în ceea ce o privește pe fiica sa, nefiind sigură că aceasta va reuși să țină lângă ea un astfel de om. Pentru moment, nu se știe dacă doamna Marian va fi o soacră băgăreață sau discretă.
Istoria recentă americană este însă deja plină de anecdote și de mici indicii care lasă să se înțeleagă faptul că încăpățânata doamnă din Chicago va fi o soacră destul de „înfiptă”, care nu are nevoie de reuniuni de familie pentru a-i arăta ginerelui că are și ea un cuvânt de spus în casă.
Soacra președintelui a cam arătat din ce „aluat” e făcută atunci când, în timp ce ginerele său rostea discursul de victorie către națiune, ea, în culise, declara public că are de gând să o convingă pe Michelle să nu trimită fetele la școală a doua zi, având în vedere că au rămas treze până târziu în noapte. Ea a ținut să precizeze însă, că dacă proaspăta primă doamnă nu se va lăsa convinsă „eu sunt dispusă să duc fetele la școală”.
Ea urmează exemplul „bietei” Marysa, care a povestit jurnaliștilor de pe cinci continente că este ea cea care în fiecare zi îl ia pe micul Aurelien de la școală, „pentru că mama lui este prea ocupată cu promovarea albumului și cu responsabilitățile sale de Primă Doamnă a Franței”.
