– Majoritatea pacienților Pavilionului I din cadrul Spitalului de psihiatrie cronici Siret sunt diagnosticați cu intoxicație alcoolică acută, tulburări afective, schizofrenii
– Suceveni care pleacă la muncă în străinătate, persoane vulnerabile, nepregătite pentru o lume în care nu cunosc limba, ajung la disperare, „dobândesc” o boală psihică și sunt nevoiți să se interneze
– 30% dintre bolnavii psihic sunt intelectuali, oameni care și-au ratat cariera și au fost abandonați de familii din cauza băuturii
– Deși pacienții beneficiază de afectivitate din partea personalului, de mâncare bună și medicamente, lipsesc atelierele educaționale, spațiile verzi și specialiștii
– „Nu mai contează astăzi dacă bolnavul există sau nu, contează să ai hârtiile în ordine și să te încadrezi în niște sume”, susține profesorul dr. Petru Boișteanu
În Pavilionul I al Spitalului de Psihiatrie Cronici Siret, care funcționează într-o fostă creșă ce acum este frumos văruită pe dinafară în roz (parcă doar desenele animate ar mai lipsi de pe pereți și râsetele de copii!), dar cu gratii la uși și la geamuri, sunt internați pe perioade variind de la o săptămână, la aproape două luni, sau mai mult, 50 de bolnavi cronici și acut, diagnosticați cu intoxicații alcoolice acute, tulburări afective, schizofrenii, demențe, senilitate, care se adaugă altor 160 de bolnavi psihic internați în celălalt corp al spitalului – Cronici II.
60 % dintre bolnavii internați în pavilion sunt bărbați, cei mai mulți alcoolici. Vârsta acestor năpăstuiți ai sorții variază de la 18-19 ani – la 80 și ceva de ani. Este și cazul Mariei (numele folosite în material sunt fictive pentru a nu afecta intimitatea pacientului), o bătrânică de 82 de ani care suferă de demență, senilitate, tulburări de memorie, stări ce necesită un tratament și îngrijire permanentă. Femeia a fost internată și la secția de psihiatrie Burdujeni, a Spitalului Județean „Sf. Ioan cel Nou” Suceava, iar după zece zile a fost trimisă la Siret. Viața Mariei a fost una simplă, ea fiind agricultoare, muncind cu trudă pământul care a hrănit-o până la această vârstă. Pentru că nu mai are pe nimeni, femeia va fi ținută mai mult în acest Pavilion „al minților pierdute”, până ce se va găsi o soluție, această soluție putând fi și internarea femeii într-un centru de recuperare și reabilitare din județ. „De obicei, bolnavii care ajung la noi și sunt internați mai mult de o săptămână sunt foarte dificil de vindecat. Cei mai mulți, înainte de a ajunge aici, au mai fost internați în secțiile de psihiatrie ale spitalelor din localitățile de unde provin sau din apropiere. Cei tineri vin cu schizofrenii, afecțiune la care, deși se fac de ani de zile tot felul de studii, nu se cunosc încă cauzele. Apare pur și simplu, la orice vârstă. În cele mai multe cazuri tinerii sunt aduși de familie”, ne-a spus doctorul psihiatru Magda Gheorghiu. Tot ea ne-a prezentat cazul unui tânăr de 19 ani, Bogdan, care în anul I de facultate s-a îmbolnăvit, pur și simplu. A fost internat la Siret cu diagnosticul – tulburare psihotică acută. Bogdan avea halucinații, delira, auzea voci, îi era frică de tot ce îl înconjoară. Deși provenea dintr-o familie de oameni simpli, de la țară, Bogdan a avut tot sprijinul familiei și după ce a fost internat două săptămâni la Siret, unde a primit un tratament strict, el a continuat timp de doi ani de zile tratament riguros, psihoterapie, astfel că acum și-a reluat cursurile la facultate, și nu a mai făcut nici o criză. Acestea, în opinia doctorului Gheorghiu, sunt cazurile fericite și rare.
– Suceveni băgați „în boale” de goana după avere
O altă categorie de oameni care ajung din ce în ce mai des la Pavilionul Spitalului de psihiatrie cronici Siret sunt sucevenii „loviți” de „Sindromul Italia – Spania”, după cum este numit el la Siret. Este vorba de oameni care pleacă la muncă în cele două țări menționate, persoane mai vulnerabile, nepregătite pentru necunoscut, pentru o lume în care nu cunosc limba, unde sunt puși să facă munci grele și sunt mereu expuși riscurilor. „De obicei boala se declanșează acolo, ei se reîntorc în familie și aici se accentuează afecțiunea. Ajung la noi și ne povestesc povești tulburătoare. De multe ori acești oameni rămân cu sechele pentru tot restul vieții”, ne-a explicat doctorul Gheorghiu. Un preț prea scump pentru bruma de avere pe care o adună în occident! Fiind spital și nu cămin sau centru de recuperare, bolnavii nu pot fi ținuți mai mult de 50 de zile. În tot acest timp, cei mai mulți bolnavi nu sunt vizitați de familii, de copiii pe care i-au crescut, care acum sunt în funcții importante în județ, dar care se bucură că au scăpat de „nebuni”. Este sfâșietoare și povestea Elenei, o femeie de 70 de ani, fostă contabilă, care, după ce a crescut trei copii, i-a purtat în școală, a fost gonită sau mai bine zis lăsată ca un bagaj în spitalul de la Siret. Elena suferă de demență și are nevoie permanent de un însoțitor. După un tratament riguros, când a venit ora externării nici unul dintre copii nu a fost de găsit. Soluția personalului din spital a fost să informeze primăria din localitatea unde avea domiciliul femeia, autoritățile locale au găsit un fiu al bătrânei care, după ce mult timp a „tocat” pensia mamei sale, s-a îndurat (sub presiunea autorităților) să-i angajeze un însoțitor Elenei, pentru a putea fi supravegheată și îngrijită cum se cuvine.
– În Germania există un medic la zece bolnavi, la Siret un medic la peste o sută de pacienți
Sănătatea oamenilor este „biciuită” în vremurile pe care le trăim din toate părțile: stresul, sărăcia, calamitățile naturale și parcă dintr-o dată viața a devenit mai complicată, mai împovărătoare datorită sarcinilor pe care le avem și la serviciu și acasă. Oamenii cedează mai ușor în fața problemelor. Este și cazul persoanelor care devin „sclavii” alcoolului. Mulți dintre cei 50 de pacienți ai Pavilionului I sunt alcoolici, în majoritate bărbați, care sub presiunea problemelor materiale, probleme de educație sau pe fondul de vulnerabilitate ajung să-și distrugă familiile, să rămână pe drumuri, din cauza băuturii. Doctorul Gheorghiu ne-a spus că 30% dintre
bolnavii din Pavilionul I sunt alcoolici, și tot cam atâția sunt cu studii superioare. „Boala nu alege. Se instalează la orice categorie socială de oameni: ingineri, tehnicieni, profesori, studenți, țărani… Oricare dintre noi poate într-o zi să fie lovit de o astfel de boală, de aceea trebuie să ne revizuim felul de a privi bolnavul psihic. El nu a dorit să fie așa. S-a întâmplat. Mâine putem să fim și noi ca ei. Niciodată nu avem certitudinea că toată viața vom fi sănătoși”, ne-a spus doctorul Gheorghiu, care, indignată, a mai spus un adevăr crunt: „În Germania există un medic la zece bolnavi, trei asistenți la zece bolnavi, la noi sunt doi medici psihiatri la peste 200 de bolnavi!”. În opinia unor specialiști, românii sunt încă tributari concepției potrivit căreia boala psihică este asimilată nebuniei, mai sunt oamenii care cred că spitalul de psihiatrie e un fel de închisoare în care trebuie să-i ții pe bolnavi până la sfârșitul vieții lor.
– „La voi se vede relația extraordinară dintre personal și bolnav, și asta este foarte important”
La Spitalul de la Siret se mai întorc și bolnavi care au fost internați la Spitalul de psihiatrie „Grajduri” Iași, dar care, în urma expertizei făcute de o comisie de medici, sunt externați și trimiși la unul dintre spitalele din județul unde își au domiciliul. Este și cazul unui pacient de 27 de ani care și-a agresat fizic propriul copil, și a fost trimis la Grajduri. Externat de acolo, a mai stat pe la secția de psihiatrie din Burdujeni, după care a fost adus la Siret. El suferă de un retard mintal sever, întârzieri în dezvoltare și este dependent de medicamente.
Deși primesc mâncare bună și îndestulătoare, tratament complet (de ordinul milioanelor de lei lunar), bolnavii de aici nu au un spațiu adecvat unde să fie scoși la aer, la o plimbare, unde să desfășoare diferite terapii educaționale. În pavilion s-a improvizat o sală de sport, un atelier educațional, insuficiente, însă, pentru numărul de bolnavi. Paradoxal, Spitalul de la Siret a fost vizitat și controlat de o comisie medicală din cadrul Ministerului Sănătății și o altă comisie europeană pe probleme de standarde în spitalele de psihiatrie, specialiști cărora li s-au prezentat lipsurile cu care se confruntă bolnavii și personalul din spital, doar că aceștia au spus, într-o primă fază: „la voi se vede relația extraordinară dintre personal și bolnav, și asta este foarte important….”. Cu alte cuvinte, dotările și suplimentarea personalului mai au de așteptat… Recent, în ședința Consiliului Local Siret s-a discutat darea în folosință gratuită a unor terenuri către unele fundații locale ce doresc să ajute în mod concret tinerii din spitalul siretean. Astfel, Fundația „Eagle House” și o fundație din Elveția sunt dispuse ca în perioada imediat următoare să participe financiar la construirea a cel puțin două case de tip familial pentru o parte din pacienții acestui spital. „Primul pas a fost făcut prin preluarea Casei „Neptune” de la Fundația „O Nouă Viață”, iar acum acolo se află mai bine de 20 de pacienți. Aceste două case ar putea adăposti aproximativ 30 de pacienți. Prin decongestionarea spațiilor din actualul spital vom dezvolta activități de ergo-terapie, terapie vocațională, activități recreative. Acești pași se încadrează în strategia națională și cerințele europene privind persoanele adulte cu dizabilități”, ne-a declarat directorul Spitalului de psihiatrie cronici Siret, Adrian Popoiu.
„Din așa ceva nu se moare, dar nici nu se trăiește normal”
La Congresul Național de Psihiatrie desfășurat la Iași, anul trecut, la care au participat peste 700 de medici din țară și străinătate, directorul general al Spitalului Clinic de Psihiatrie Socola, profesorul dr. Petru C. Boișteanu, spunea că: „Nici înainte și nici după 1989 problema bolnavului psihic nu a fost luată în serios. Este adevărat că din așa ceva nu se moare, dar nici nu se trăiește normal, iar depresia, conform statisticilor, va ajunge peste doi, trei ani pe locul al doilea, pe plan mondial, printre bolile validante. La noi, va fi, probabil, pe primul loc, dacă nu vor apărea alte boli ale mizeriei și sărăciei. Important de reținut este faptul că nu există bolnavi care să nu poată fi recuperați și redați societății.
Practic, facem statistici, raportări și uităm unde este bolnavul psihic. Totul depinde de politica de finanțare, numai că, din păcate, latura medicală a fost înlocuită cu una de pură contabilitate. Nu mai contează astăzi dacă bolnavul există sau nu, contează să ai hârtiile în ordine și să te încadrezi în niște sume care, de multe ori, sunt derizorii, prestabilite din birou; există tendința ca medicul să se transforme în funcționar sanitar, ceea ce pentru breasla psihiatrilor este foarte dureros”.
