Simplitatea deschide calea cunoașterii



Sfântul Apostol Pavel scria într-una din epistolele sale, cea dedicată corintenilor, că Dumnezeu li se descoperă oamenilor simpli, nu înțelepților acestei lumi. De aceea și teologia care vine doar din speculație teoretică și nu din viața trăită în Hristos este una fără greutate, fără putere de a mișca inima și a convinge. Un om, înainte de a deveni monah, era cioban și singurul lucru care îl preocupa era cum să se mântuiască. Odată, prin părțile unde locuia, a trecut un pustnic și i-a spus: „Dacă vrei să te mântuiești, să mergi pe calea cea dreaptă“. El însă a luat cuvântul ăsta chiar în litera lui. A apucat, așadar, pe un drum și a mers trei zile doar drept înainte, până când în cele din urmă a ajuns la o mănăstire. Acolo, egumenul, dacă i-a văzut dorul lui de mântuire, l-a făcut îndată monah și l-a pus să slujească în biserică. Într-o zi, în timp ce făcea curățenie în biserică, egumenul a trecut pe acolo și l-a sfătuit să-și facă treaba bine. Acela, după ce a ascultat sfaturile, l-a întrebat pe egumen arătând spre Mântuitorul Răstignit: „Gheronda, cine este Acela care stă acolo atârnat? Sunt aici de atâtea zile, și nu L-am văzut să coboare ca să mănânce sau să bea ceva“. Când a auzit acestea, egumenul s-a minunat de simplitatea lui și i-a spus: „Eu L-am pedepsit să stea acolo sus, fiindcă nu-Și făcea bine treaba“. Monahul l-a ascultat fără să spună nimic. Seara și-a luat porția de mâncare și s-a încuiat în biserică. S-a oprit la picioarele Celui Răstignit și I-a spus cu durere: „Coboară, frate, ca să mâncăm împreună!“ Atunci Hristos a coborât și a mâncat împreună cu monahul cel simplu, după care i-a făgăduit că îl va lua în casa Tatălui Său, ca să se desfăteze veșnic. Și, într-adevăr, după câteva zile acest monah simplu a adormit în pace. Vedeți, spune Cuviosul Paisie Aghioritul, povestitorul acestei întâmplări, monahul nostru avea o desăvârșită neștiință, dar ce s-a învrednicit să trăiască, datorită multei simplități și curăției pe care le avea!
(Preluare din Cuviosul Paisie Aghioritul, „Patimi și virtuți“, vol. V, Editura Evanghelismos, 2007)