Rezervorul viral al persoanelor infectate cu HIV, virusul care produce SIDA, este mult mai vast decât s-a estimat până acum, ceea ce complică și mai mult eforturile de a vindeca această maladie, au spus, joi, cercetătorii americani, citați de AFP.
Rezervorul viral al persoanelor infectate cu HIV, virusul care produce SIDA, este mult mai vast decât s-a estimat până acum, ceea ce complică și mai mult eforturile de a vindeca această maladie, au arătat, joi, cercetătorii americani.
„Există mult mai multe virusuri integrate inactive în celulele sistemului imunitar al persoanei infectate decât credeam”, a spus virusologul Robert Siliciano, de la Universitatea Johns Hopkins din Baltimore, coordonatorul celor două studii publicate în revista americană Cell și în publicația britanică The Lancet.
„Această descoperire nu înseamnă că nu există nici o speranță de vindecare a maladiei, ci că trebuie să muncim pentru a înțelege amploarea fenomenului”, a adăugat Robert Siliciano.
Potrivit estimărilor echipei de cercetători, „rezervorul” HIV este de 60 de ori mai mare decât s-a constatat până de curând.
Cu toate că tratamentele antiretrovirale actuale identifică și distrug virusul activ, împiedicând reproducerea acestuia, ele nu pot elimina virusurile care nu sunt activate și se ascund în celulele sistemului imunitar, explică cercetătorii.
Înaintea acestei cele mai recente descoperiri, virusologii nu știau exact care putea fi întinderea acestor rezervoare virale, considerate obstacolul major în calea eradicării HIV și a vindecării acestei boli incurabile, care afectează aproximativ 35 de milioane de persoane în toată lumea, dintre care 1,8 milioane mor în fiecare an.
Până acum, virusologii măsurau mărimea rezervorului viral activând toate limfocitele T, principalele celule ale sistemului imunitar, considerând că astfel puteau să descopere toate celulele HIV inactive, dar validitatea acestei proceduri nu a fost confirmată niciodată.
Altă metodă constă în inventarierea numărului de genomuri ale virusului prezent, dar, conform cercetătorilor, această tehnică nu permite decât identificarea copiilor virusului cu mutații genetice care îl împiedică să funcționeze, fapt pentru care acestea nu prezintă nici o amenințare clinică.
Pentru acest nou studiu, Robert Siliciano și echipa sa au pus la punct o tehnică ce măsoară nu numai dimensiunea rezervorului viral, ci și compoziția acestuia.
Virusologul american a efectuat această experiență în laborator, pornind de la 213 virusuri ale imunodeficienței umane inactive, izolate în rezervorul viral al unui număr de opt persoane, analizând codul genetic al acestor virusuri.
Stimulând sistemul imunitar al acestor pacienți, cercetătorii au constatat că majoritatea acestor virusuri inactive sau pro-virusuri, aproximativ 88%, aveau defecte genetice care le împiedicau să se activeze, dar că restul de 12% erau intacte din punct de vedere genetic și capabile să se reproducă.
Bazându-se pe proporția de 12% a virusurilor potențial valabile, cercetătorii au calculat că rezervorul viral ar putea fi de 60 de ori mai mare decât s-a estimat.
„Acest lucru crește enorm obstacolul din calea vindecării acestei maladii”, consideră Ya-Chi Ho, coautoarea acestor studii, care subliniază că tratamentele trebuie să aibă ca țintă aceste virusuri latente pentru a reuși vindecarea.
O mai bună înțelegere a acestor rezervoare virale este indispensabilă pentru a se pune la punct o nouă generație de tratamente, capabile să distrugă HIV, este concluzia cercetătorilor americani.
