Și tu, John?

Multe mi-a fost dat să văd și să aud în ultimii vreo 20 și ceva de ani, de când avem și noi acces la informație, astfel încât cu greu mai pot fi surprins de vreo știre. Cu toate astea, nu doar m-a surprins, ci m-a uluit de-a dreptul cea din care am aflat (culmea!, chiar în ziua în care începea finala Campionatului Mondial) că până și în snooker există corupție, meciuri trucate, pariuri frauduloase și bani negri. Principalul vinovat, care s-a mai și lăsat înregistrat de ziariștii experți în scandaluri de la „News of the World”, este nimeni altul decât cel care până aseară, când s-a terminat actuala ediție, în care a fost eliminat în „optimi”, a deținut titlul mondial: John Higgins, nume de legendă, unul din cei mai buni 10 jucători din întreaga istorie a snokker-ului. Nu mai știu exact câți bani a adunat în întreaga sa carieră (ceva între 8 și 10 milioane de dolari), însă imaginea sa și, inevitabil, și a sportului în care a fost campion mondial în mai multe rânduri, au suferit lovituri mortale. Cu atât mai grave sunt faptele cu cât snooker-ul este un sport cumva nobil și elitist, presupune niște calități care nu-s tocmai la îndemâna oricui: maniere de gentleman (născut, nu făcut!, că nu se poate), gândire tactică de matematician, răbdare și viziune de șahist, și câte și mai câte. Culmea e că Higgins părea să le aibă pe astea toate, ba încă și multe altele pe care nu le-am enunțat. Ei bine, de la acest nivel și de la nivelul veniturilor sale, pare de-a dreptul absurd să te mânjești pentru numai 300.000 de euro. Foarte interesantă e conjunctura în care s-a petrecut, anul trecut, porcăria: John Higgins a organizat o serie de turnee, prin care declara că urmărește popularizarea snooker-ului, în țări unde acesta este cunoscut și apreciat, dar mai are nevoie de un „zvâc”, cu predilecție în Estul Europei. Eu însumi am urmărit turneul de la Varșovia și chiar pe cel incriminat, de la Kiev. Acolo unde John s-a angajat să… câștige patidele jucate, dar nu cu 5-0, ci cu 5-1! Adică să-i lase pe niște nefericiți începători (localnici, care jucau împotriva profesioniștilor prezenți la fiecare turneu) să facă și ei un „frame”, un punct adică. Nu să piardă, ca să se facă de râs. Știți care-i chestia ciudată? Că snooker-ul a fost sportul ăla nobil și elegant până să-și bage coada dracul din Est. Știți ceva, de la muzică până la sport care să nu fi fost spurcat în partea asta blestemată a planetei?