… și nici de VAR nu ne mai doare!

Titlul de azi reprezintă parafrazarea unui celebru vers (al doilea) al unui cântec de peluză, care în varianta de acolo este perfect nepublicabil! Versul întâi spune: „Avem echipa, avem valoare”, iar titlul de mai sus ar putea fi cel de al doilea. Și uite-așa, ni s-a mai dus una din temele de dezbateri interminabile. Ba, ca să spunem adevărul până la capăt, cu prilejul introducerii sistemului VAR (oare de aia s-o fi modificat și denumirea competiției naționale în „Superliga”, de-ai putea bănui că peste noapte comicii vestiți ai gazonului s-au transformat chiar în fotbaliști!), Republica România a făcut un pas mare, foarte important, către lumea civilizată, apropiindu-se vădit de nivelul unor Kazahstan, Vietnam și poate chiar Malta, unde sistemul Video Assistant Referee operează de foarte mulți ani. În asemenea condiții, nu m-ar mira ca tocmai marii beneficiari ai… lipsei acestuia, favorizați dintotdeauna de arbitri până dincolo de limitele Codului Penal (neaplicat însă niciodată, spre norocul lor!), dar urlând mereu „Hoții!”, caîn zicalastrăbună, să laude pentru început înnoirea, după care să înceapă a-i căuta nod în papură, principala”vină” a VAR-ului fiind că nu poate face „greșeli omenești”, cum am fost învățați să numim toate jafurile petrecute în iarbăîn toată istoria… nevăruităa fotbalului românesc! Sigur că, după ani întregi în care am văzut evoluând arbitrajul asistat din cabină și normele de interpretare și de intervenție ale acestuia (care, dincolo de cadrul general dat de FIFA, are și reglementări naționale – doar nu credeți că hoția nu este universală!), este neîndoielnic că și la noi o să conteze foarte mult cine sunt cei de la VAR. Durerea lipsei VAR a dispărut. Simt însă că peste puțin timp ne va durea prezența acestuia!