Și-au revenit și Ronnie, și Simo

V-am mai spus, zilele trecute, că în locul tradițional, adică la Teatrul Crucible din Sheffield, loc cunoscut și caUniversitatea de Snooker (unde au loc și cursuri, plătite cu bani grei, profesori fiind toți jucătorii din elita acestui minunat sport), are loc Campionatul Mondial de Snooker, perioada obișnuită pentru aceastăcompetiție fiind luna aprilie. Amânarea de acum, mai degrabă pentru a fi în ton cu nebunia planetară decât pentru a-i proteja pe jucători și arbitri (în fond, s-ar fi putut juca oricând în aceleași condiții, adică cu sala goală) n-a afectat cu nimic programul obișnuit, competiția derulându-se tot pe durata de două săptămâni și vreo două zile, caîntotdeauna. Au apărut din calificări câteva nume surpriză, care însă au dispărut pe drum, singurul dintre cei 32 de jucători de la start calificat oarecum surprinzător în semifinale fiind Anthony McGill, scoțianul cu părul roșu că flacăra, dar care probabil că va pierde totuși semifinala cu Kyren Wilson, după ce condusese în prima sesiune cu un neverosimil 6-2! Înaintea sesiunii finale, s-a inversat situația, Kyren Wilson conducând cu 13-11. Situația este identică în cealaltăsemifinală: Ronnie O’sullivan a condus inițial cu 5-3, apoi… a redevenit el însuși, dând niște „chifle” de-a dreptul neverosimile și aducându-l pe Mark Selby în postura de mare favorit înaintea sesiunii finale, Selby conducând cu 13-11. Trebuie să spun că Ronnie, după o primă parte de turneu senzațională, tocmai când nu trebuia, adică în cea de-a doua sesiune a semifinalei, a căzut în pasaaia specifică lui, nu proastă, ci absolut cretină. A lovit toate colțurile tuturor buzunarelor din cele mai ușoare poziții, adesea lăsând impresia că vede pentru prima dată în viațătac, bile și masa de snooker. Iar după fiecare ratare se strâmbaîn felul ăla al lui, doar al lui, de-ți venea să dai și tu cu tacul în ecranul televizorului. A făcut, adică, exact aceleași chestii ca Simonica la Praga, unde după toate dublele greșeli din lume (de le-am pierdut numărul) și toate mingile date în bălării, sigur că a mai chemat și doctorul, ca să fie masa bogată. Mă opresc aici, că tocmai începe meciul Simonei cu una, Frech, de care până acum n-am auzit. Sper să câștige. La fel și Ronnie, diseară. Hai Simo, hai Ronnie!