– Pentru familia Hapurne din Burla ultimele zile din 2006 au însemnat o dublă tragedie, pe care nimeni nu a putut-o explica
Inexplicabil. Doar așa poate fi catalogată dubla tragedie care s-a petrecut la Burla în ultimele zile ale anului 2006. Ioan Hapurne, de 55 de ani, și-a ucis cu sânge rece soția, iar apoi s-a spânzurat, așa încât secretul nenorocirii a plecat în mormânt împreună cu cei doi. În ziua de 29 decembrie, Ioan și Aurica Hapurne au plecat de acasă pentru câteva cumpărături la oraș. S-au întors după-amiază și nimic nu vestea ce avea să se petreacă. Spre seară, cei doi soți au ieșit împreună din casă și au dispărut. Fiica lor cea mică, în vârstă de 16 ani, nu a dat importanță acestui lucru decât câteva ore mai târziu. Impacientată de absența prelungită a părinților, fata a cerut ajutorul unui unchi pentru a-i căuta. La câteva ore după miezul nopții, în grajd a fost găsit corpul Auricăi Hapurne. Zăcea lângă cotețul de porci într-o baltă de sânge. Fusese tăiată de propriul soț cu un cuțit de bucătărie și abandonată în locul unde s-a petrecut incidentul. Alertați de ceea ce făcuse bărbatul, dar și de teamă că un incident similar se putea petrece și cu alți apropiați, vecinii și rudele au anunțat Poliția. A început apoi o cursă contra cronometru pentru căutarea lui Ioan Hapurne. Inițial, toată lumea a crezut că bărbatul a fugit, speriat de consecințele faptei sale. A fost găsit spre dimineață, la gospodăria părinților săi, situată tot în Burla, la câțiva kilometri de casa unde locuia cu familia. Cuprins probabil de remușcări, bărbatul se spânzurase. Gestul său criminal a lăsat în urmă o familie îndoliată, multe lacrimi și întrebări fără răspuns. Totuși, vecinii spun că Ioan Hapurne era destul de agresiv și se certa din te miri ce cu nevasta. Stările conflictuale se amplificau ori de câte ori bărbatul mai trăgea la măsea câte un rachiu, mai ales că fusese internat la un spital de boli psihice, astfel că devenea și mai agresiv când se afla sub influența băuturilor alcoolice. Dintre cei cinci copii ai soților Hapurne, doar trei au putut fi prezenți la înmormântare, ceilalți doi fiind nevoiți să-și jelească părinții din Italia, acolo unde sunt plecați la muncă.





