Sfinții, prietenii lui Hristos

Biserica îi cinstește pe sfinți din primele veacuri creștine. Ei sunt creștini care prin viața lor au bineplăcut lui Dumnezeu și astfel s-au învrednicit de sfințenie. În Sfânta Scriptură sunt numiți prieteni („Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ceea ce vă poruncesc” – Ioan 15, 14) și casnici („…sunteți împreună cetățeni cu sfinții și casnici ai lui Dumnezeu” – Efeseni 2, 19) ai lui Dumnezeu. Au ajuns la această cinste pentru că au urmat lui Hristos, mărturisind prin viața lor Evanghelia adusă lumii de El.
Noi cinstindu-i Îl slăvim pe Dumnezeu care este minunat întru sfinții Săi (Psalmul 67, 36), deoarece El este izvorul sfințeniei și de aceea cetele îngerești cântă: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui! (Isaia 6, 3)”.
Sfinții sunt cei care au urmat întru totul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, și astfel prin El au dobândit sfințenia, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „Din El, dar, sunteți voi în Hristos Iisus, Care pentru noi S-a făcut înțelepciune de la Dumnezeu și dreptate și sfințire și răscumpărare” (I Corinteni 1, 30). Deoarece Mântuitorul ne spune în Evanghelia de la Ioan: „Și slava pe care Tu Mi-ai dat-o le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem” (Ioan 17, 22), adică slava pe care a primit-o de la Dumnezeu-Tatăl o dăruiește celor care Îi urmează și ajung la sfințenie.
Sfinții duc rugăciunile noastre către Bunul Dumnezeu. „Și când a luat cartea, cele patru ființe și cei douăzeci și patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare alăută și cupe de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinților” (Apocalipsă 5, 8).
Cinstirea noastră față de sfinți vine și din faptul că ei sunt cei care se roagă pentru noi și mijlocesc înaintea lui Dumnezeu. Noi cerem ajutorul sfinților pentru că ei sunt prietenii lui Dumnezeu, în fața Căruia stau în Împărăția cerurilor. Ei ne ajută în necazuri și nevoi și sunt pururea alături de noi atunci când le cerem ajutorul. Pentru aceasta și noi îi cinstim, rugându-ne lor în Duminica Tuturor Sfinților: „O, preafericiților, plăcuților lui Dumnezeu, sfinților toți, care stați înaintea prestolului Sfintei Treimi și vă bucurați de fericirea cea negrăită! Iată acum, în ziua serbării voastre cea de obște, frații voștri cei mai mici, care aducem vouă aceste cântări de laudă și prin mijlocirea voastră cerem milă și iertare de păcate de la Preabunul Dumnezeu. Că știm bine că toate câte voiți puteți cere de la Dânsul. Deci, cu smerenie ne rugăm vouă ca să rugați pe Stăpânul Cel milostiv să ne dea nouă duhul râvnirii voastre, spre paza sfintelor Lui porunci, ca, mergând pe urma voastră, să putem cu bună cucernicie și fără prihană să săvârșim călătoria vieții celei pământești, învrednicindu-ne întru pocăință a ajunge la locașurile raiului cele preaslăvite și acolo împreună cu voi să preaslăvim pe Tatăl și pe Fiul și pe Duhul Sfânt, în vecii vecilor. Amin.”
(Pr. Ciprian Florin Apetrei, Ziarul Lumina)