Sfântul Voievod Neagoe Basarab, un pedagog creștin

La 26 septembrie, în calendarul creștin ortodox român este pomenit Sfântul Voievod Neagoe Basarab. Deși a domnit doar între 23 ianuarie 1512 și 15 septembrie 1521, voievodul Neagoe Basarab s-a dovedit nu numai un bun conducător, dar și un mare scriitor, marea dovadă fiind celebra carte „Învățături… către fiul său Teodosie”, precum și un mare ctitor de lăcașuri de cult din țară și străinătate.
Alături de marea sa ctitorie de la Curtea de Argeș, voievodul s-a remarcat și prin daniile făcute la Muntele Athos, la mănăstirile Cutlumuș, Marea Lavră, Pantocrator, Vatoped, Heropotam, Hilandar, Rusicon, Xenofont, Zugrafu, la Patriarhia din Constantinopol, la Ierusalim, Muntele Sinai, la Muntele de pe Stânca Tesaliei, la Ascalon în Siria ș.a.
În țară, a oferit daruri mănăstirilor, iar pe unele le-a reparat: acoperă cu plumb Tismana, termină Mănăstirea Dealu, ajută Mănăstirea Cotmeana, Visina, Dobrusa, Cozia, aduce icoana Sfântului Gheorghe de la Constantinopol la Mănăstirea Nucet etc. Neagoe Basarab a fost trecut în calendarul creștin ortodox ca sfânt cu prăznuire pentru ziua de 26 septembrie, în aceeași zi cu Sfântul Evanghelist Ioan, creatorul celei de a patra Evanghelii.
Relațiile voievodului cu Brașovul
Lista contribuțiilor voievodului trebuie completată cu mărturiile păstrate încă sub colbul necunoașterii, în Șcheii Brașovului, la Biserica „Sfântul Nicolae”. Relațiile domnului muntean cu Brașovul aveau două direcții: Brașovul săsesc și Șcheii Brașovului. În primul caz acestea erau oficiale, iar în al doilea, aceste relații aveau ca aureolă afecțiunea creștină față de cei ce aveau nădejde la domn pentru a le fi protejate biserica și obștea. Voievodul scrie brașovenilor mai multe scrisori, iar într-una din acestea solicită „meșteri să ne facă niște ceasornice și niște tipare”. Astfel, înainte de a veni Johanes Honterus la Brașov cu tipar de la Mainz (1539) și înainte de venirea diaconului Coresi de la Târgoviște (1556), Brașovul dispunea de meșteri tipografi. Voievodul mulțumește pentru meșterii trimiși și mai devreme prin „omul nostru Radu Spătarul” (prezent în documente între 1512 și 1520).
Contribuția voievodului la construcția bisericii din Șchei
În scrisoarea din 24 aprilie 1520, Neagoe invită pe șcheieni să vină la târnosirea bisericii Mitropoliei din Târgoviște. Semnificativ este faptul că toate pomelnicele vechi ale bisericii din Șchei încep prin a-l consemna pe Neagoe, deși se știe că biserica exista cu mult înainte – în lemn, din veacurile XI-XII, iar în piatră de la Vlad Călugărul, 1495. Incontestabilă este marea contribuție a lui Neagoe Basarab la construcția bisericii, cum mărturisește protopopul cronicar Radu Tempea: „căzut-au un cuget bun spre creștinii dintr-acest loc, de merseră la Cinstitul Sfat cu mare rugăciune și cu mare cinste de la Io Neagoe Voievod din țara muntenească și i-au îngăduit Sfatul (n.n. – autoritatea locală) de au zidit și au ridicat beseareca aceasta de piatră și cu ajutoriul lui Neagoe Voievod, lângă acesta s-au sculat cu ajutori și orășenii de aici, bătrâni și tineri, bogați și săraci, mici și mari și au isprăvit sfântul oltari și hramul și clopotnița cea veche”.
În „Introducere la inventarium și însemnare despre dăruite odoare” de la 1759 se spune: „În această vreme – pe timpul preotului Petru (1514-1521) – s-au sculat oamenii din Șchei cu acest preot și s-au dus în Țara Românească la Prea Milostivul Domn, Io Neagoe Vv. Și s-au rugat pentru Sfânta Biserica Șcheiului. Atunci, Măria sa, ca un milostiv ce vărsa în toate părțile râurile milostivirii spre lăcașul lui Dumnezeu, au și scris cărți la Cinstitul Maghistrat, precum să-i dea voie să facă o biserică de piatră la Șcheiu, trimițînd și daruri bogate la Domni și așa s-au dat voie ca să facă pă cum îi va plăcea, care după aceea au trimis și mulți meșteri, dându-le întâi izvod cum să facă, cari s-au apucat de o au și făcut-o foarte degrab”.
În același catastif al bisericii întocmit de dascălul șcheian Radu Duma se precizează că Neagoe „n-au putut isprăvi, de vreme ce obișnuita moarte nu l-au lăsat și au rămas oltariul și tinda și clopotnița neisprăvite”. Dascălul cronicar Radu Duma ține să precizeze în același catastif, dar la 1761, decembrie 14: „Fondatorul cel dintâi au fost Io Neagoe Voievod, Prințul Valahii. Făcută iaste în chipul crucii, boltită, pardosită cu pietrii, dinăuntru și dinafară zugrăvită, acoperită cu țiglă, are ferești de sticlă 13, cu fiară pe dinafară, turla are ferestri 12 și este acoperită cu blehi alb”. Neagoe a oferit bisericii și alte daruri, precum „o cădelniță mare de argint de la Neagul Voievod (păstrată azi în muzeu) și „o cădelniță de la doamna Neaga”, mama sa.
În studiul din 1942, A. Mureșianu preia, din cronica lui Francisc Iosif Treusch, informația conform căreia muntele Postăvarul de lângă Brașov a fost dăruit școlii săsești din Brașov de „un principe valah cu numele Negru Vodă, care este zugrăvit în biserica valahă, cu condiția ca cinstitul magistrat să permită valahilor clădirea unei biserici”, astfel, în toate documentele săsești de la Brașov, acest munte este numit „Schullerberg”. Neagoe Basarab, alături de Vlad Călugărul, Gheorghe Ștefan și Aron Vodă sunt zugrăviți în tinda bisericii din Șcheii Brașovului, într-o frescă refăcută de Costin Petrescu în anii de după război (1844-1846), folosindu-se de vechile fresce deteriorate și păstrate fragmentar. Cronicarul dr. Vasilie Popp, în cronica sa latină din veacul al XVII-lea precizează și că în biserică era zugrăvit chipul marelui donator Neagoe Basarab.
(pr. prof. dr. Vasile Oltean, sursa: Ziarul Lumina)