Sfântul Sava cel nou – omul cel sfânt al Kalimnului

Despre Sf. Sava cel nou din ținutul Kalimnului se cunosc prea puține în spațiul românesc. Viața sa exemplară, îndemnurile sale stăruitoare la înțelegerea chemării și vieții monahale, râvna cu care slujea lui Dumnezeu și oamenilor l-au numărat între marii sfinți contemporani ai Bisericii, alături de alte chipuri arhicunoscute. A fost un adevărat următor al îndemnului hristic cel ce voiește Să-mi urmeze, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze. Din cinstitele sale moaște a ieșit un fum dens, plin de mireasmă duhovnicească, ce până astăzi se simte la mănăstirea Tuturor Sfinților din Kalimnos, unde sunt depuse spre închinare.
Viața Sfântului Sava
Sfântul Sava cel nou, care a trăit în Kalimnos, s-a născut în anul 1862 în Iraclia Traciei, din părinți săraci și simpli, Constantin și Smaragdis. A primit la botez numele de Vasile. Încă de mic a fost cuprins de dorul și dragostea pentru filosofia cea înaltă și adevărată, pe care creștinismul o oferea. Se ferea de orice lucru care i-ar fi putut păta sufletul și trupul. Tatăl acestuia, ca orice părinte, era preocupat de viitorul copilului său, și pentru aceasta s-a decis să-i deschidă un mic magazin. El nu putea să înțeleagă la ce obligații și la ce restrângeri își obliga propriul fiu. Tânărul Vasile nu era interesat de bogăția cea lumească, ci era cuprins de dorința pentru cele duhovnicești. Cuvintele pe care le-a ascultat la Sf. Liturghie Cel ce voiește să îmi urmeze, să se lepede de sine să-și ia crucea și să-mi urmeze (Mt 16:24), l-au însuflețit și mai mult. La vârsta de 12 ani, a lăsat cheia de la magazin pe o piatră și a plecat în port, cu scopul de a se face străin pentru pământul său, așa cum s-a făcut și Iisus Hristos pentru lume. A ajuns în Sf. Munte Athos, la schitul Sfintei Ana. Își dă seama că drumul pe care merge este greu și că va avea ispite multe. Aici diavolul îl macină cu gândul că a plecat de acasă fără binecuvântarea părinților, arătându-i-se și spunându-i chiar: Sava, te-am învins! La Sf. Ana va trăi în ascultare, în învățarea scrierilor sfinte și a muzicii bizantine. După 12 ani de viețuire, se decide să se întoarcă la părinții săi. După reîntoarcerea în pământul său, pleacă în 1887 la Ierusalim, iar de aici ajunge la Hozeva, unde în 1890, este tuns în monahism de către egumenul Calinic. După patru ani, în 1894, este trimis de egumenul Calinic la schitul Sf. Ana din Sf. Munte Athos, iar în 1897 s-a reîntors.
Să știi Gherasime, că părintele Sava este un om sfânt
În 1902 a fost hirotonit diacon, iar anul viitor preot, de către mitropolitul Nicodim al Dikesariei. În 1906, urmează pentru un an cursurile facultății de Teologie. Aici îl va cunoaște pe arhiepiscopul Atenei și al întregii Elade, pe Hrisostom Papadopoulos, care era și profesor la facultatea de Teologie. În una din convorbirile cu ucenicul său, Gherman Zervos, arhiepiscopul Hrisostom îi spune: „Să știi Gherasime, că părintele Sava este un om sfânt”. Din 1907 până în 1916 revine la Hozeva, unde își continuă nevoințele.
Faptele minunate din insula Eghina
Împotriva voinței sale, în 1916 se întoarce în Grecia, ajungând în insula Patmos. Aici s-a nevoit pentru o perioadă de doi ani, ca apoi să se reîntoarcă pentru a treia oară în Sf. Munte Athos. Se ocupa aici de aprovizionarea cu culori și cele necesare pentru icoane. De la Athos pleacă în insula Eghina, unde îl întâlnește pe Sf. Nectarie de Eghina și leagă o frumoasă prietenie. Timp de șase ani, viețuiește aici, având ca preocupări muzica bizantină și pictarea de icoane. La Mănăstirea Sf. Treimi se petreceau fapte minunate. Astfel, unii din frații acelei mănăstiri descriu cum au auzit doi bărbați care vorbeau din morminte. Când l-au căutat pe părintele Sava, nu l-au găsit la chiliei, ci la cimitir, vorbind cu Sf. Nectarie. Părintele Sava a cerut egumenului să nu-l deranjeze vreme de patruzeci de zile, cât timp se va găsi închis în chilia sa. După cele patruzeci de zile, egumenul a deschis ușa de la chilie și l-a găsit pe părintele Sava având în mână icoana Sf. Nectarie. Egumenul surprins a spus că nu este bine să facă aceasta, de vreme ce Sf. Nectarie nu era nici canonizat, nici atât de cunoscut. Atunci părintele Sava i-a răspuns: Ești dator să faci ascultare. Să iei icoana și să o așezi la iconostas și voile lui Dumnezeu să nu le judeci!
Viața la Kalimnos și ultimele cuvinte: Domnul, Domnul, Domnul
La Mănăstirea Tuturor Sfinților din Kalimnos se dorea venirea unui egumen, însă acesta nu apărea. Un părinte sporit duhovnicește, pe nume Ierotei, a spus monahiilor de la acea mănăstire: Nu vă speriați, va veni în curând cel ce este mai mare ca mine! Bătrâna maică Tecla, a văzut într-un vis cum părintele Ierotei l-a luat pe Sava și l-a dus până la mănăstire, unde era atunci regiunea stâncoasă și neroditoare și i-a spus: Uite, aici vei construi. Auzi, părinte al meu, aici vei construi! Într-adevăr, în puțin timp a sosit părintele Sava la Sf. Mănăstire a Tuturor Sfinților. De la început, apăruse o problemă: părintele Sava era un doritor al liniștei, al isihiei și gălăgia îl deranja. Fuge de aici, însă după 15 zile înțelege că voia lui Dumnezeu este să locuiască la Kalimnos și să-L adeverească pe Acesta prin viața sa acolo. Se îndeletnicea cu slujbele, cu predicarea prin cuvinte și mai presus, prin însăși viața sa. Ajuta pe văduve, pe orfani și pe săracii din insulă. Aici a petrecut nu mai puțin de 22 de ani în smerenie, asceză și jertfă, astfel încât modelul său angelic a ajuns cunoscut departe. Pleacă la Domnul în 1947, ultimele sale cuvinte fiind Domnul, Domnul, Domnul. În aprilie 1957, la cererea mitropolitului Isidor al Leroului, Kalimnului și al Astipalaias cinstitul său trupul a fost dezhumat. Mirare a fost pentru toți, când din mormântul părintelui Sava a ieșit un fum dens cu bună mireasmă, iar trupul său era nestricat. Cei prezenți la acest eveniment, au aclamat îndelung: Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește, iar în curând trupul său a fost depus la mănăstirea Tuturor Sfinților, pentru a simți prezența și lucrarea harului lui Dumnezeu în lume.
Învățături pentru monahi
Din scrierile și cele predicate de Sf. Sava cel nou, se evidențiază cuvintele adresate monahilor, prin care îi determina să-și înțeleagă rostul și chemarea spre monahism. Iată, mai jos, ce le adresează: „Monah este cel care păzește fecioria și neîntinarea trupului și a gurii sale și are sufletul pătruns și își amintește în mod neîncetat de moarte. Monah este cel care este modest cu adevărat… Monah este cel care se îndoliază și își plânge păcatele sale și nu are grijă să se gândească la păcate care aparțin altora, nici să condamne păcatele cuiva, nici să se înfurie, ci să aibă răbdare după mulțumire”.
„Toată viața Sfântului a fost un dar pentru sporirea duhovnicească”
Foarte mulți, din cei ce l-au cunoscut și s-au bucurat de binecuvântarea întâlnirii cu Sf. Sava, au dat mărturie despre modul de viață și viziunea teologică a sa. Iată câteva din aceste mărturii: „Ca un părinte duhovnicesc a trăit cu intensitatea «însușirea Duhului Sfânt și confiscarea acestuia». În chipul duhovnicesc al Sfântului Sava se întâlnesc două elemente. «Abandonarea sa» și «puterea crucii sale»… În slujirea iubirii, Sfântul Sava s-a distins după harul cel viu al lui Hristos și viața lui a hrănit și a adăpat pe toți locuitorii insulei Kalimnos. Toată viața Sfântului a fost un dar pentru sporirea duhovnicească”. Să o imităm și noi în aproape!
(Alexandru PRELIPCEAN, Tesalonic – Grecia)