Sfântul patron sau ocrotitor al casei

Se obișnuiește, de asemenea, ca cei ce își construiesc casă, cu acest prilej să-și aleagă un sfânt patron și ocrotitor al casei noi. Dacă familia are deja un sfânt ocrotitor, ales eventual cu prilejul cununiei religioase, atunci este bine să se păstreze același sfânt și pentru casă nouă. La slujbă, preotul va face și pomenirea numelui sfântului ales drept ocrotitor.
În ziua de pomenire a sfântului respectiv, la sărbătoarea sfântului deci, cei ce vor locui în casă nouă fac slujbe de mulțumire mergând la biserică la Sfânta Liturghie. Se poate face și sfeștania la casă și chiar o agapă ca pentru o sărbătoare a familiei.
Câteva explicații legate de obiectele folosite la slujbă
Pentru că suntem la început, socotim necesar să explicăm pe scurt ce rost au lumânările, tămâia, apa sfințită și celelalte lucruri pe care le folosim la mai toate slujbele și în multe momente ale vieții noastre creștinești particulare.
De ce aprindem lumânări la slujbe sau când facem rugăciuni?
Lumânarea nu poate lipsi de la nici o slujbă sau rugăciune, ea ne însoțește totdeauna când ne întâlnim în vreun fel anume cu Dumnezeu. Când cineva se botează, când se cunună, când se împărtășește, când moare, când se roagă acasă la el sau în biserică, când merge la Sfântul Altar cu prescura și cu pomelnicul, la mormânt și în oricare alt moment se adresează lui Dumnezeu sau este în fața Lui, omul credincios aprinde lumânări.
Lumânarea simbolizează jertfă de sine, transfigurarea, transformarea în lumină prin ardere de sine, ceea ce reprezintă calea împlinirii noastre și a desăvârșirii. Ca și semnul Sfintei Cruci, lumânarea este un semn distinct al creștinului, ea sintetizând esența credinței noastre, aceea că nu există altă cale de împlinire, de mântuire, decât cea a jertfei. Jertfa se află la temelia vieții, nimic nu se poate realiza decât prin jertfa de sine. Ca și lumânarea, omul se poate și el transforma în lumină, se poate îndumnezei prin ardere de sine. Apoi, lumânarea este jertfa curată pe care o aducem noi lui Dumnezeu. De aceea însoțim rugăciunile noastre pentru cei vii ca și pentru cei morți de aprinderea lumânărilor în biserică, la mormintele celor dragi sau în casele noastre.
Lumina este semn al prezenței lui Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu este lumină, mergem la Dumnezeu cu lumină. Lumânarea este, în același timp și o mărturisire a faptului că cel care aprinde lumânarea este iubitor de lumină, a ales calea luminii nu pe cea întunericului, a ales și iubește faptele ce se săvârșesc la lumina nu pe cele care se fac pe ascuns, în întuneric, se închină lui Dumnezeu care este lumină și se leapădă de stăpânitorul întunericului și de lucrurile ce se fac la întuneric. Este foarte important de semnalat ca omul aprinde lumânarea când se îndreaptă spre Dumnezeu sau când face lucruri legate de Dumnezeu, când face lucruri bune. El nu aprinde lumânarea atunci când săvârșește lucruri de care se rușinează, lucruri îndoielnice, lucruri lumești.
Cum trebuie sa fie lumânările?
Lumânările trebuie să fie din ceară curată de albine. Nu întâmplător. Albina rămâne pururea fecioară, iar ceara produsă de ea constituie astfel materia cea mai curată, cea mai pură. În felul acesta aducem lui Dumnezeu ofrandă curată, neatinsă de umbra vreunei patimi. Timpurile grele prin care am trecut ne-au determinat să facem lumânări nu numai din ceară curată, ci și din alte materiale, precum parafina. Acum putem reveni la lumânările din ceară curată de albine, pentru ca darul nostru adus lui Dumnezeu să fie nu neapărat scump – oricum costul unei lumânări este mult prea mic, oricare ar fi el, pentru a constitui măsura darului nostru – el trebuie să fie însă de cea mai bună calitate. Așa cum pe prietenii noștri nu-i vom cuceri cu mulțimea darurilor de calitate îndoielnică, ci dimpotrivă, cu calitatea darului, tot așa, curățenia inimii noastre și gândul nostru bun, dragostea noastră pentru Dumnezeu, dar și față de cei pentru care ne rugăm lui Dumnezeu, nu pot fi manifestate decât prin lucruri în care punem tot cea ce avem noi mai bun, mai curat, mai frumos. Numai văzând cât de frumos arde o lumânare din ceară curată, cât de liniștit și curat, vom înțelege diferența și vom aprecia calitatea acesteia. Dacă este bine făcută, o lumânare de ceară arde complet, fără să scoată fum și fără să curgă nici un pic de ceară. În felul acesta ea ține mult mai mult decât oricare alt fel de lumânare. Este de preferat să aprindem sau să folosim lumânări mai puține, dar de cea mai bună calitate – o singură lumânare, dacă este cazul – decât multe lumânări care nu sunt curate. Ca să nu mai spunem că pentru fabricarea unor lumânări care circulă mai ales în comerț se folosesc fel de fel de substanțe de calitate și proveniența îndoielnică. Râvna cu care noi vom căuta să procurăm lumânări sau oricare alt obiect folosit pentru Dumnezeu ne dă măsura credinței noastre și dragostei noastre pentru Dumnezeu. (www.ortodoxism.ro/CASA_CREȘTINULUI_-_GHIDUL_PRACTIC_AL_CRESTINULUI_ORTODOX.shtml)