Sfântul Mucenic Emilian († 18 iulie 362) era de origine daco-romană, din cetatea de pe malul drept al Dunării, Durostorum (azi Silistra). Există două variante cu privire la Sfântul Emilian, fie a fost robul unui grec, fie fiul prefectului din Durostorum, Sabbatianus, dar cert este faptul că, pe când noul guvernator Capitolin dădea un ospăț în cinstea idolilor, Sfântul Emilian a luat un ciocan și a distrus altarele de jertfă și statuile idolilor, fără să-l fi văzut cineva. Aflând de întâmplare, oamenii lui Capitolin au întemnițat pe un om nevinovat care venea de la câmp și care trecea pe lângă templul păgân. Auzind de suferințele celui nevinovat, Sfântul Emilian a mărturisit atât fapta sa, cât mai ales credința întru Hristos, fiind astfel torturat pentru a se lepăda de numele de creștin.
Rămânând statornic întru credința sa, a fost aruncat într-un rug aprins, dar văpaia focului îl înconjura pe sfânt încât nici părul lui nu l-a ars, iar Sfântul Emilian, rugându-se și binecuvântând pe Dumnezeu, a adormit în pace. Tot astăzi, Biserica Ortodoxă pomenește pe Sfinții Mucenici Iachint, Pavel și Valentina, care nu au jertfit idolilor, pe Sfântul Cuvios Pamvo, pe Sfântul Ștefan cel din Amasia, arhiepiscopul Constantinopolului, și pe Sfântul Ioan, mitropolitul Calcedonului. (I. Bușagă, Ziarul Lumina)