Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron

Sfântul Mare Mucenic Teodor (†304) a trăit în timpul împăratului Dioclețian (284-305) și era din Mitropolia Amasiei, din cetatea Homialon. El a fost ostaș în ceata Tironilor (a Recruților) din legiunea condusă de generalul Vringa. Atunci când a venit poruncă ca toți soldații să jertfească idolilor, Teodor nu a intrat în templu. Judecat și îndemnat să jertfească, Teodor le-a răspuns: „Fiecare știe cui ostășește, iar eu ostășesc Stăpânului meu Hristos!~ Și mărturisea că Hristos este Dumnezeu, iar zeii păgânilor sunt idoli fără de suflet și cioplituri de mâini omenești. Pentru multa dragoste pe care ostașii o aveau față de Teodor, Vringa l-a lăsat câteva zile să se hotărască. În acest timp, Teodor s-a rugat lui Dumnezeu să-i dea răbdare, iar ca să arate neputința zeilor, a dat foc noaptea templului păgân. Pentru aceasta, din porunca dregătorului Puplie, a fost supus la chinuri cumplite. L-au bătut cu vergi, l-au întins pe roată și i-au strujit tot trupul cu unghii de fier. Însă de fiecare dată el rămânea nevătămat, mărturisind cu bucurie: „Cu Hristos al meu am fost, sunt și voi fi!~ Atunci, dregătorul, plin de mânie, a poruncit ca Sfântul Teodor să fie aruncat într-un cuptor cu foc. Și, intrând în mijlocul văpăii, Sfântul Teodor Tiron și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
(Pr. Ștefan Sfarghie, Ziarul Lumina)