Sfântul mucenic Haralambie, sărbătorit la 10 februarie, este făcător de minuni pentru calendarul ortodox și patron al bolilor pentru calendarul popular. Credința în acest sfânt a persistat în popor până astăzi, în sensul convingerii că el ține bolile în lanț ( în special ciuma) și că le sloboade asupra oamenilor, când aceștia îi nesocotesc ziua. Având în vedere că, în timpul vieții pământene, a fost și păstor, tradiția românească l-a învestit și cu atribuții de patron (în sens de protector) al animalelor domestice. Datinile respectate și practicile săvârșite în această zi diferă de la o zonă la alta, dar multe din obiceiurile vechi persistă și acum. În această zi se ajuna, se împărțeau pomeni (coliva Sfântului Haralambie), se sfințea apa cu care se stropeau animalele și pomii din livezi, se ofereau ofrande duhurilor din văzduh, se făceau zgomote de intimidare și fumigații pentru îndepărtarea și alungarea spiritelor malefice din spațiul gospodăresc, caii erau lăsați liberi, fără a fi înhămați, se săvârșeau diverse farmece și vrăji și erau interzise activitățile care implicau prelucrarea lânii și pieilor de animale. În prezent, ziua de 10 februarie există în conștiința oamenilor ( în special la sate) ca o zi benefică, apărătoare de boli. Ea este ținută, în scopuri profilactice și apotropaice (de apărare) prin renunțarea la lucrul din gospodărie.



