Sfântul Dumitru – izvoditorul de mir

În tradiția noastră se spune că în ziua de 26 octombrie, de Sfântul Dumitru (Sâmedru), se sfârșește vara păstorilor, începută la 23 aprilie, de Sfântul Gheorghe (Sângeorz). Ce semnificație au, din această perspectivă, cele două sărbători creștine? Așa cum spunea Cosmin Manolache în volumul „Sărbători românești”, anul seamănă cu o casă care are două uși: una stă descuiată o jumătate de an și este păzită de Sf. Gheorghe, iar pe cealaltă o deschide Sf. Dumitru, când îi vine ziua.
De ce au fost aleși cei doi sfinți? Pentru că destinele lor se aseamănă. Mare general în armata romană și mai ales un spirit creștin cu totul aparte, Dimitrie s-a arătat la fel de curajos și a înfruntat moartea mucenicească așa cum o făcuse, la Roma, Sf. Gheorghe.
Atenți la ciclurile naturii și ale vieți lor, țăranii au împărțit anul oierilor după praznicele celor doi sfinți. Acum, toamna, ciobanii coboară de la munte pentru a lăsa oile în gospodăriile stăpânilor lor. Toată lumea se pregătește pentru iarnă.
Așa cum s-a înțeles cu Sf. Gheorghe, Sf. Dumitru trebuie să desfrunzească pădurea și să-i adune pe toți la sărbătoarea recoltei, la focul lui Sâmedru, când se fac focuri mari sau se dau la vale roți cu foc. În sate răsună chemarea „Hai la focul lui Sâmedru!, căci iarna este deja descuiată și, de acum, vremea se strică.
Ciobanii aruncă un topor între oi să afle cum va fi vremea: rea, dacă lângă topor se așează o oaie neagră, bună, dacă oaia este albă.
În ziua de 26 octombrie, mai ales în satele din Oltenia și din Muntenia, se aprind focuri rituale, iar femeile dăruiesc copiilor covrigi, mere, nuci sau fructe uscate. Seara, bărbații scot tăciuni din vatră și îi aruncă în livezi pentru ca anul următor să aducă o recoltă bogată de fructe.
Așadar, Sf. Dumitru sau Sâmedru este un sfânt creștin devenit în folclor o divinitate agrara.
– Cine a fost, de fapt, Sf. Dumitru?
Dumitru (sau Dimitrie) a trăit pe vremea împăraților Dioclițian și Maximilian Galeriu. S-a născut în cetatea Tesalonicului și a fost fiul voievodului cetății; părinții săi l-au botezat pe ascuns, de teama celor care prigoneau creștinii. La moartea tatălui său, împăratul Maximilian l-a numit pe Dimitrie succesorul acestuia la conducerea Tesalonicului. Pe atunci, împăratul nu știa că Dimitrie era creștin.
După victoria împotriva sciților, Maximilian a poruncit să se organizeze în fiecare cetate, inclusiv în Tesalonic, sărbători în cinstea zeilor. Cu acest prilej a aflat chiar de la Dimitrie adevărata convingere religioasă a acestuia. Dimitrie a mărturisit că e creștin, iar împăratul a poruncit să fie închis. În Tesalonic erau în plină desfășurare jocurile în cinstea lui Maximilian, între care de mare succes se bucura uciderea creștinilor. Ei trebuiau să-l înfrunte în arenă pe Lie, unul dintre cei mai puternici luptători, care se dovedea de neînvins. Mulți creștini au pierit de mâna lui, aruncați în sulițe. Tânărul creștin Nestor, văzând cum Lie ucide fără milă atâția oameni, și-a propus să lupte cu el. A mers la Dimitrie în temniță, pentru a-i cere binecuvântarea. Făcându-i semnul crucii pe frunte, Dimitrie i-a spus: „Du-te și pe Lie vei birui și pe Hristos vei mărturisi!”. Intrând în luptă, Nestor a strigat: „Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!”. Și l-a ucis pe Lie. Maximilian s-a întristat de moartea acestuia și, aflând că Dimitrie este cel care l-a încurajat pe Nestor să se lupte cu Lie și l-a binecuvântat, a trimis ostași, poruncindu-le să-l străpungă cu sulițele pe Dimitrie. Martirul și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Tot atunci, din porunca împăratului, i s-a tăiat capul și lui Nestor.
Moaștele lui Dimitrie au primit darul vindecării de boli. După mai bine de o sută de ani, prefectul Leonțiu al Illiricului a ridicat două biserici în cinstea lui, una în Tesalonic (în 26 octombrie 413) și alta în Sirmium (Mitrovița de mai târziu). Data prăznuirii Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir s-ar datora faptului că moaștele sale au fost duse la biserică din Tesalonic într-o zi de 26 octombrie.
Cuviosul Dimitrie cel Nou din Basarabi (27 octombrie) – este o sărbătoare importantă pentru români, deoarece moaștele acestui sfânt se află la Catedrala Patriarhală din București. Acum se organizează un pelerinaj care durează până la trei zile, sosesc credincioși din toată țara la București.