Sfântul Cuvios Eftimie († 473) a trăit pe vremea împăratului Teodosie cel Mare (379-395), ajungând până în zilele împăratului Leon I (457-474). Fiind de 29 de ani, s-a dus la Ierusalim și a rămas într-o mănăstire numită Fara, unde l-a cunoscut pe Cuviosul Teoctist. După cinci ani a ieșit din Mănăstirea Fara și s-a sălășluit într-o peșteră din râpa unui munte din pustie, către Iordan. Pentru nevoințele sale, marele Eftimie a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni și al prorociei. A fost descoperit de niște păstori și multă lume a început să vină la el. Cuviosul Eftimie era cunoscut și cinstit de cei trei mari îndrumători ai vieții pustnicești din vremea lui: Sfântul Simeon Stâlpnicul, Fericitul Sava cel Sfințit și Sfântul Teodosie – toți patru apărau dreapta credință statornicită la Sinodul al 4-lea Ecumenic de la Calcedon din anul 451. Sfântul Eftimie a prorocit că doi dintre ucenicii săi, Ilie (494-516) și Macarie (544-554, 564-574), vor fi patriarhi ai Ierusalimului, lucru care s-a întâmplat întocmai. La vârsta de 97 de ani s-a mutat în pace la Domnul.
(Pr. Ștefan Sfarghie, Sursa: Ziarul Lumina)