Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor

Acest cuvios părinte a trăit pe vremea împăraților româno-bulgari ai veacului al 13-lea. Era din satul Basarabi și a fost păstor de vite. Într-o zi, mergând prin iarba înaltă a călcat fără să vrea puii de pasăre dintr-un cuib. Pentru că se simțea vinovat, nu a mai purtat încălțăminte timp de trei ani de zile. Apoi, s-a făcut călugăr, petrecând mulți ani în nevoințe într-o peșteră de lângă râul Lom. A murit în acea peșteră pe lespedea pe care dormea, iar în scurt timp apa Lomului a închis gura peșterii, aceasta schimbându-se astfel într-un mormânt. Trecând multă vreme, a venit apa Lomului foarte mare și a deschis intrarea mormântului, sfintele moaște ale Cuviosului Dimitrie fiind acoperite de apă. De multe ori în acel loc se vedea o flacără de lumină, iar oamenii credeau că acolo se ascunde o comoară. Cuviosul s-a arătat în vis unei copile, care era chinuită de duh necurat, zicându-i că o va vindeca dacă va spune oamenilor să scoată sfintele sale moaște. Ele au fost puse la început în biserica satului, apoi într-o biserică ridicată de domnitorul Țării Românești. Între anii 1769 și 1774, războiul dintre ruși și turci a cuprins și satul Basarabov. Datorită unui creștin dreptcredincios, Hagi Dimitrie, din anul 1774, sfintele sale moaște se află în Catedrala Patriarhală.
(Arhid. Ștefan Sfarghie, Ziarul Lumina)